Scena 1 (Actul I)

„Crede şi nu cerceta!”

Comédia continuă.

În numărul trecut am descoperit personajul şi conflictul, un fel de Prolog. Continuăm. Că la teatru e muncă multă. Şi noi nu tratăm teatrul cu superficialitate. Chiar dacă spectacolul care ni se propune este mai degrabă un film de categoria B spre Z, adică de o calitate îndoielnică şi al cărui scop nu are nimic în comun cu arta.

Evaluarea proiectelor de management e încă în desfăşurare la Primăria Suceava. Mâine (10 septembrie) se vor afişa rezultatele, notele. Tot mâine, până la ora 16, se primesc dosare în vederea angajării directe pe perioadă determinată pentru 4 posturi de actori şi un post operator lumini. Sună bine, nu?

Mă întorc puţin la evaluarea în curs, la concursul de proiecte de management pentru postul de manager al Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava, la nou descoperita pasiune a presei locale pentru instituţia teatrală şi mai ales la demersul reprezentanţilor autorităţii locale în a face campanie publică managerului Păduraru, nu managerului interimar Păduraru. Aţi putea spune că nu e nicio problemă în a-i face un laudatio public managerului interimar, că doar e clar că se bucură de susţinerea primăriei, că doar ei au dus o asiduă muncă de convingere în a-l aduce în funcţie la Suceava. Şi până la urmă, nu-l votăm noi, publicul, îl alege comisia desemnată, care este, desigur, imparţială. Membrii comisiei dau şi o declaraţie pe propria răspundere de imparţialitate. Atunci de ce ar fi nevoie de tot circul din zilele precedente? Care circ? Descinderea colegilor din presa locală (Mihai Chira şi Oana Şlemco) la invitaţia viceprimarului Dan Cuşnir într-un tur al instituţiei, pentru ca cetăţenii Sucevei să vadă debandada din interior şi calităţile actoriceşti şi regizorale ale prezentatorilor. Ei au regizat. Ei au jucat. Ei au concluzionat. Noroc cu descălecarea managerului (INTERIMAR, zic doar eu) luminat, care va avea serios de muncă. Şi întreb. De pe 10 iulie până pe 3 septembrie ce a făcut managerul interimar şi echipa sa valoroasă? Poate ne răspund reprezentanţii primăriei, că managerul interimar a spus-o: bucătăria internă nu ne priveşte pe noi (spectatorii, cetăţenii, etc). În cele două luni de interimat avea tot timpul să facă inventar, să facă ordine şi disciplină, să semnaleze problemele pe care le-a descoperit. N-a fost cazul. Nu v-ar plăcea şi vouă, plătitori de taxe şi impozite, să vi se ofere o vacanţă plătită de două luni de către municipalitate? Vouă şi celor doi prieteni cu care plănuiţi să revoluţionaţi teatrul sucevean, european, mondial? Deci de ce acest circ? Poate pentru că între timp şi-au dat seama că nu toată lumea aderă la secretomania programatică a managerului interimar?

Poate pentru că unul dintre dosarele depuse la concursul de management este al unuia dintre actorii teatrului? Şi atunci nu mai bine descurajezi astfel de acţiuni care par că se pun contra voinţei supreme a primăriei care a decis deja ce manager merită teatrul din Suceava? Pentru că altfel cum aş putea interpreta fraze de genul: „teatrul nu este al actorilor” (Dan Cuşnir), speranţa că venirea managerului (INTERIMAR, zic tot eu) va opera o „schimbare a mentalului actorilor” (Mihai Chira), dacă nu ca pe ameninţare, ca pe o invitaţie tăioasă de a intra în rând şi a nu chestiona deciziile oamenilor de la butoane. Aşa că demersul de discreditare a teatrului şi a actorilor are o ţintă clară şi obiective strategice. Un demers iniţiat de oameni care nu au văzut nicio producţie a teatrului în cei 10 ani de existenţă. Bun. Nu trebuie / nu e obligatoriu să vină reprezentanţii primăriei la teatru, nici măcar colegii jurnalişti. În schimb ceea ce ar fi putut să facă autoritatea locală, după ce a preluat mandatul, era să verifice, evalueze activitatea instituţiilor din subordine. Să comunice cetăţenilor într-un mod profesionist un raport cu date concrete şi relevante. S-a ales circul, s-a punctat emoţia de moment a cetăţenilor care se luptă cu instabilitatea economică, cu aruncat cu „banul public” în stânga şi-n dreapta pentru a stârni valuri de dezaprobare şi dispreţ asupra actorilor. Actorii sunt foarte folositori pe lângă primăria omului: te lauzi cu ei când îţi convine, că avem, că mai un premiu, mai o invitaţie, sau îi arunci ca pe gladiatori în arenă. Sunt angajaţii statului, statul poate să facă ce vrea cu ei: să le închidă gura sau să facă din ei un exemplu. Treaba voastră e să vă urcaţi pe scenă şi să ne distraţi! Apoi să intraţi înapoi în cutie şi mai ieşţi când vă chemăm noi, cu textul frumos învăţat şi fără improvizaţii. Cultura nu interesează pe nimeni, arta nici atât. Nu ar fi trebuit ca numirea managerului pe care şi-l dorea primăria să ridice atâtea probleme. Dar iată!

În vârtejul lucrurilor, pe 4 septembrie apare anunţ de angajare la teatru. Se angajează 4 actori şi un operator lumini. Păi e bine, nu? Anunţul e pe site-ul teatrului, semnat de managerul Păduraru, nu de managerul interimar Păduraru. Termen limită de depunere a dosarelor: 10 septembrie. Termen scurt. Foarte scurt: 4 zile lucrătoare. Probabil că e un criteriu de selecţie: ne trebuie actori descurcăreţi, conectaţi, informaţi şi pregătiţi pentru situaţii de criză. Cum îmi spunea un profesor de istorie: „trebuie să ai mereu bastonul de mareşal la tine”. Am câteva obiecţii privind graba organizării acestui concurs. Managerul interimar nu pare a cunoaşte trupa, repertoriul, instituţia pe care o conduce. Sau poate că în lunile de vacanţă de vară o fi citit toate cronicile spectacolelor produse la Suceava, o fi văzut înregistrările spectacolelor şi şi-a făcut o idee despre golurile care trebuie acoperite. Sau, aşa cum a spus în interviul pe care-l menţionam în numărul trecut, teatrul se face cu prieteni.

Să înţelegem că prietenii ştiau deja de concurs, au avut timp să-şi pregătească documentele necesare şi vor fi cap de listă în selecţia pe care managerul interimar o va face? Poate de asta un prieten al managerului interimar a vizitat deja teatrul din Suceava. Nicolae Poghirc a venit venit săptămâna trecută la Suceava, la teatru. Cine este Nicolae Poghirc? Actor şi fost manager de teatru la Râmnicu Vâlcea şi Piteşti, protagonist a numeroase scandaluri legate de abuzuri de putere, hărţuire sexuală, violenţe. De unde interesul brusc pentru colţul nostru de ţară? Probabil că ţine de „bucătăria internă” şi nu ne priveşte. Dacă un anunţ/concurs de angajare actori ar fi trebuit să fie un motiv de bucurie atât pentru Suceava cât şi pentru întreaga breaslă, graba cu care se desfăşoară spune altceva. Ai putea crede că dacă oricum angajezi doar 4 actori/actriţe ai dori ca informaţia să ajungă la cât mai multe persoane interesate, ai dori să faci o selecţie dintr-o plajă cât mai mare, că este de unde. Rămâne să vedem cum arată lista de actori angajaţi decisă de managerul interimar şi cum se traduce prietenia în teatru-instituţie publică.

Până atunci aşteptăm rezultatele primei etape de evaluare a concursului de management şi ce alte surprize ne pregătesc aceşti regizori ai urbei. Trebuie doar să aşteptăm cuminţi şi să avem încredere. Acest etern „Crede şi nu cerceta!” care pare că defineşte viziunea şi strategia managerială şi a managerului interimar şi a Primăriei Suceava.

Se împlinesc 10 ani de teatru la Suceava, producţiile pe care le-aţi iubit şi cele care v-au activat spiritul critic, actorii pe care i-aţi ovaţionat în picioare, îi sărbătorim în particular, dar şi public, pe 17 şi 18 octombrie la premiera „Cabaretul cuvintelor”. Poate chiar era nevoie de o situaţie de criză la 10 ani de teatru, ca să înţelegem cu adevărat ce înseamnă această instituţie pentru fiecare dintre noi, dincolo de ceea ce hotărăsc nişte oameni care ignoră cu desăvârşire rolul instituţiei publice de cultură, că merităm.

Luana Popa