Greatest Clicks

„Greatest Clicks pare, la prima vedere, o ficțiune post-comunistă – un colaj suprarealist de scene neverosimile, rupt parcă dintr-un film de autor. Și totuși, nu este nimic inventat. Este realitatea pură, crudă și neregizată, surprinsă așa cum se întâmplă: spontană, absurdă, adesea hilară, uneori tulburătoare. E o cronică vizuală a prezentului trăit în România, unde banalul se întâlnește zilnic cu ridicolul, iar grotescul devine normă. Fiecare imagine este o fărâmă de adevăr urban, un fragment dintr-o realitate care sfidează logica, dar care este cât se poate de autentică.”

Aşa îşi prezintă Hajdu Tamás expoziţia Greatest Clicks, expoziţie de fotografie pe care Spaţiul Cilindru are bucuria să o prezinte Sucevei până la începutul lunii decembrie. Ar fi păcat să rataţi întâlnirea cu aceste fotografii. Suntem noi şi lumea noastră, după chipul şi asemănarea noastră. Adică fotografiile acestea ne arată, fără să ne judece, ba chiar ne mediază împăcarea cu noi cei adevăraţi, ca societate, şi nu cu noi cei care ne-am dori să fim sau cei care ne imaginăm a fi, în mintea noastră.

Să vedeţi ce frumoase sunt fotografiile care arată societatea noastră, improvizată, cârpită, kitchoasă, absurdă, dar în acelaşi timp familiară şi dragă precum casa bunicilor. Vedeţi şi interviul pe fugă cu Hajdu Tamás, alăturat. „Frumosul în fotografie e atunci când ceva e atât de real, încât devine aproape ireal” este răspunsul său la întrebarea Cum arată “frumosul” în fotografie? Acest răspuns ar putea fi ridicat la nivel de principiu iniţial pentru arta invitatului nostru. Pentru că exact asta sunt fotografiile din expoziţie: martori ai unei realităţi atât de realiste că te propulsează direct în poezie. Lumea propusă de fotografiile lui Hajdu Tamás este de un crunt realism, recognoscibil pentru noi toţi în toate elementele sale. Dar compoziţia acestor elemente în cadrele surprinse par, majoritatea, de poeticitatea unor basme japoneze animate de studiourile Ghibli. Pisica bătrânul suveran, care urcă în palat pe scara şi covorul sale personale, Făt Frumos ce îşi îngrijeşte bidiviul său fermecat cu naturaleţea unui român care îşi spală Dacia, un câine surprins sărind între lumi, câini cu atitudini şi demnitate de domnitori, Iisuşi care prin frecvenţa şi ipostazele lor fizice subliniază de fapt totala absenţă dintre oameni, un pui de dragon roz ascuns în spatele unor garaje, spinarea de cal pe care stă oraşul, locatarul care scoate capul din casa pentru păsări din copac sau caloriferul cu picioare. Fotografiile din expoziţie sunt atât de autentice în sfidarea normalităţii cu o naturaleţe dezarmantă, încât dau naştere, prin alăturări care blochează logica, la un puternic sentiment de ireal care farmecă privitorul. Sunt atât de concrete şi folosesc sentimentul de recognoscibil al fiecăruia dintre noi, locuitori ai României post-comuniste, în a-ţi dezvălui cele mai bizare normalităţi, încât te conduc pe nesimţite spre o capitulare totală şi un abandon precum abandonul faţă de universul dintr-un vis ireal, ilogic şi totuşi familiar.

Fotografii care surprind manifestări ale unui suflet rural captiv într-o realitate urbană, fotografii care surprind simboluri ale unei societăţi contemporane grefate pe vestigii ale uneia comuniste, fotografii martor ale unui suflet românesc nestăpânit care se visează, în limitele sale, artistic, romantic, dar şi imperialist. O expoziţie care, la prima vedere, ar părea o cronică de ironii urbane. De un umor demn de ţara aceasta, de o profunzime rară pentru ţara aceasta, Greatest clicks este mai mult un poem epic vizual al unei vârste a României şi mai ales a românismului decât o expoziţie de fotografie şi, dacă nu ar fi atât de pregnant grafică, aş spune că e mai mult literatură decât artă vizuală. Pentru că adresează mai mult înţelegerea metaforică pe care o accesează o alăturare neaşteptată de concepte dintr-o poezie contemporană decât modul standardizat al creierului de a recunoaşte vizual o formă sau un obiect. Fotografiile lui Hajdu Tamás sunt un echivalent al teatrului absurdului, cu remarca că nimic nu e inventat, creat, imaginat, plantat din voinţa autorului, pentru a face o declaraţie artistică. De aceea mi-a părut la prima vedere că seamănă cu un univers Ghibli, care se modelează continuu în modul cel mai neaşteptat posibil, după imaginaţia nebună a unui creator, dar în acelaşi timp creierul meu ţipă uimit că nu, asta am mai văzut! Şi asta! Uau! E ca în România! E România! Deşi arată ca imaginaţia unui suprarealist cu ADHD, totuşi nu este decât banala realitate urbană românească postrevoluţionară, văzută prin ochii cuiva care are lentila destul de sensibilă pentru a percepe pulsaţiile acestei realităţi. De a o percepe, a o reda, a o îmblânzi şi a o preda privitorului într-o formă în care acesta să o accepte cu empatie şi tandreţe şi nu cu o respingere superioară.

Acesta este sentimentul pe care îl desprind din experienţa vizionării acestei expoziţii: tandreţe. Precum tandreţea cu care priveşti curtea bunicilor: dezordine, improvizaţie, amestec de flori şi peturi, de lemn frumos lucrat şi de lighene multicolore din plastic, anexa lipită de o şură prăvălită pe un grajd, rezemat de un şopron. Peste care domneşte o pisică care terorizează un câine care latră o vacă. O babilonie amestecată, neautentică, nefuncţională până la capăt, dar recognoscibilă şi pe care o judeci cu inima, nu cu mintea, pentru că o recunoşti ca fiind în parte a ta, aşa pestriţă cum e ea. Cu singura diferenţă că, de la sat la oraş, din tufiş uneori te pândeşte o vacă, alteori o Dacie. Faună. Expoziţia Greatest clicks îţi arată realitatea pestriţă în care ne scăldăm de atâta timp şi de care parcă nu ne mai lasă inimă să ne despărţim, dar o face uman, fără să o denunţe, dar şi fără să o cosmetizeze sau justifice.

Şi ajungând aici cu consideraţiile pe marginea expoziţiei zâmbesc cu aceeaşi voluptate estetică precum în faţa fotografiilor la descoperirea titlului: Greatest clicks. Joc de cuvinte însemnând în engleză “cele mai bune click-uri”. Titlu pentru o expoziţie despre urbanul nostru pestriţ post-revoluţionar, în limba comună a lumii contemporane, engleza, şi lăsând, prin rezonanţa cuvintelor din care este compus, intuiţia modernităţii şi a tehnologiei. O ironie la fel de fină precum antagonismul dintre estetica eclectică şi profunzimea fotografiilor care compun expoziţia.

Hajdu Tamás este medic veterinar de profesie, născut în Șimleu Silvaniei, stabilit în Baia Mare. Autodidact. A publicat în Punctum și Photo Magazine (RO), Practical Photography (UK), LensCratch (SUA), Feature Shot (Australia), The Independent și The Guardian, La Republica, National Geographic, Scena9, Decât o revistă, Iocan, revista Familia, etc. A fost finalist și câștigător al mai multor concursuri naționale și internaționale (Sony World Photography, LensCulture Exposure Awards, Exibart street, Romanian Visual Awards 2024).

Dinel Dumitru Teodorescu

Expoziţia Greatest Clicks va fi disponibilă pentru vizitare până pe 2 Decembrie la Spaţiul Cilindru, Aleea Dumbrăvii, nr. 10 Suceava.