Nu pot acum!

Dar în curând, neapărat! Am și pus pe listă. Bine, nu știu dacă prind chiar asta, că aș vrea tare să o văd, dar na, vedem atunci. Ce vedem? Ce va fi! Păi da, e posibil ca unii dintre cei pe care îi admir și aș vrea să îi văd astăzi să nu mai fie, expozițiile clar nu vor mai fi, spectacole se vor casa, dar ceva va fi, nu? Că doar avansăm, nu? Și pe Brâncuși îl vezi mai bine în retrospective decât l-ai fi văzut dacă venea la tine în oraș. Plus că, spusă pe aia dreaptă, una e să dai check-in de la Neue Nationalgalerie din Berlin sau de la Pompidou din Paris, să știe muritorii de rând că tu rupi cultura și alta e să dai de la tine din oraș. Așa, ca exemplu in extremis.

Cum adică ce vreau să spun? Exact ce spun, că pentru consumatorul de cultură din Suceava dă mai bine să vadă un spectacol la Sibiu decât la Suceava, pentru cel din Sibiu la București decât la Sibiu, iar pentru cel din București la Viena mai degrabă decât la Arcub. C-așa-i în tenis. Acest dă mai bine e, hai să fim serioși, un motiv principal pentru consumul de cultură. Și oricum, de fapt nici nu e vorba despre asta. E vorba de timp. Eu aș fi mare consumator de cultură dacă aș avea timp. Dar n-am. Îmi doresc, dar deficitul nu se plătește singur. Trebuie să muncim. Pe 25 ale lunii nu ne întreabă nimeni ce am mai văzut, ci ni se dă nota fixă de plată, dările la salarii, fie că ai produs, fie că nu și cea pe merit, TVA-ul și impozitele, cu atât mai mari cu cât ai fost mai harnic. Și nu putem noi produce cât pot ei irosi. Pardon, cheltui. Cine ei? Ei, luminații noștri lideri, cei care apără nația de patronii hulpavi care sug sângele poporului, adică de noi. Sau, până fac reformele prin care să reducă cheltuielile publice, din păcate noi nu avem atâta timp disponibil cât un manager de teatru. Noi plătim taxele mărite de un an deja și ei încă nu au reformat nimic. Mai mult, au dat jos guvernul numai când s-a pomenit să intre în restructurare câteva companii de stat. Dar de la ce ne-am luat? Scuze, dar știi cum e, când ajungi la concluzia că ți se ia totul și oricât ai trage nu rămâne nimic și pentru tine, începe să ți se cam aplece și să se aprindă bujia din nimic. Vorbeam despre consum cultural.

Cum adică vorbeam de lipsa lui? Nu fiți și voi răi acum, că doar ce spuneam, voința există. Și unde este voință …

Planul meu este ca în maxim 5 ani să pot merge în fiecare an să prind spectacolele pe care vreau să le văd la Tg Mureș, Cluj, Iași și București și musai showcase-urile de teatru la Satu Mare și Sf. Gheorghe, OWR, FLOW, Iridescent, TIFF, CFF, FITS, apoi la Avignon. Un Arcub, o Rezidența9, un Whitecuib. Apoi la Zilele Nordului, Art Mania, Bucovina Motorfest, Gărâna, Untold și Sătuc, în funcție de ce aliniază. Trebuie să prind undeva în Europa ceva spectacole de Crystal Pite, balet contemporan, dans contemporan, poate vreo operă regizată de Castelucci, așa, de relaxare. Tiago Rodrigues, Milo Rau, astea le mai prinzi la FITS și Avignon. Neapărat Edinburgh, încă nu am fost niciodată. Un Cannes nu ar strica măcar o dată, stăm la o prietenă bună la Nisa. Puțin Provence în Franța și neapărat Arles. Londra, been there, done that, dar mai au vreo cinci sute de muzee de vizitat. Și niște teatru. Poate mă las momit. Paris am spus? Milano? În astfel de orașe, dacă nu prinzi muzeele deschise (?) și nici spectacole, concerte sau niște operă de plictiseală, măcar poți vizita clădiri. Un National Theatre, o Scala din Milano, între două McDonalds. Lista scurtă.

Premiera EcoArt? La Colegiul Economic, în Suceava? Merg! A fost? Marțea trecută? Aaa, dar marți oricum nu puteam. Nu, că știam că lucrez târziu. Nici la Fabulinus nu am ajuns. Trupa Pi? Iubesc. Foarte buni. Nu, nu am ajuns, că … ocupat. Știi cum e. Ei, pleacă copiii ăștia talentați și nu îi văd, dar doar nu se desființează trupele. Văd alții. Următorii. Joi? Știi cum e, ultima zi de lucru pe bune în săptămână. Dar ce e joi? Mr Nobody against Putin la Spațiul Cilindru? Merg, că a luat Oscar. Numai să mai prind rezervare. La teatru? Rar. Joacă așa de rar că sigur dacă vreau să merg și eu joacă în ziua în care nu sunt în oraș. Cu ei zici că suntem studiu de caz pe legile lui Murphy. Când pot ei nu pot eu. Odată am putut și eu și când am ajuns în fața teatrului am văzut că de fapt jucau în deplasare. Am și renunțat.  Mai mergeam la festival, dar anul ăsta e în Iunie. Școală, BAC, sesiuni, licențe și masterate, parcă s-au gândit cum să excludă jumătate din potențialul public. Vedem la anul. Mai avem Motorfestul și medievalul, poate atunci. Spectacole de foc, concerte, motoare, beri și mici, altfel! Sau Campionatul mondial de borș la Zilele Nordului! Să văd care cum sunt anul ăsta, să bifăm niște evenimente culturale.

Toamna mai prindeam un FNT, dar anul ăsta e cam greu. Am un proiect mare. Dacă în Octombrie – Noiembrie nu am prea mult de lucru cât să nu pot merge, atunci probabil că am prea puțin și trag să aduc de lucru. Deci anul ăsta nu cred.

Ei, așa zic mereu! Poate zic, dar ce să fac? Dacă nu pot! Că nu putem. Muncim. În ziua de salarii acestea trebuie plătite, fie că ești culturalizat sau nu. Și nu vrea nimeni să fie plătit în poeme. Statul nici nu te întreabă, emite poprire. Nu ai, problema ta. Muncește, să produci, ca să ai ca să dai sau ți se blochează conturile. Și dacă muncești, posibil să nu mai ai timp, energie sau dispoziție mentală să savurezi chestii inteligente. Stai și faci numai ce trebuie făcut! Și da, recunosc, te prostești, ca la dresaj. Vorbești numai despre ce faci și trăiești în ciclul dictat de ANAF. Mai mult nu știm.

Adevărul e că trec anii peste tine și ți se și face frică să te mai duci la o chestie de asta culturală. Dacă vorbește lumea acolo chestii deștepte și tu nu înțelegi? Dacă te întreabă ceva și te faci de rahat? Dacă nu înțelegi nimic din ce fac ăia și îți pierzi timpul? Cum se îmbracă lumea la de astea? Ca la nuntă sau ca la săraci? Care e mersul ca să nu fii inadecvat? Pentru că, de fapt, astea sunt doar scuze și fum care să mascheze adevărata frică: dacă te-ai prostit prea mult făcând zilnic aceleași lucruri o viață întreagă, fără alt sens decât pentru că … așa se face? Făcând frumos precum cățelul dresat, cuminte, în două labe sau alergând după bețele aruncate de alții inutil, numai pentru a-ți distrage atenția și a-ți testa fidelitatea. Vorbind zilnic despre aceleași banalități, descoperind mereu rețeta la sarmale, salată boeuf și murături, așteptând următorul scandal public, care să-ți dea ceva de făcut și de vorbit pentru câteva zile, să te simți important, că doar știi despre ce e vorba și nimic nu-ți scapă. Și te duci, Doamne Ferește, la o prostioară de asta culturală și te scutură prea tare și te trezește? Ce te faci atunci cu tine? Păpușă defectă, demotivată și inutilă. Ce te faci cu sforile retezate? Că să fii doar ce ești pare prea puțin și să fii mai mult nu știi cum. Că nu te faci nici regizor, nici actor, nici scriitor, nici activist la bătrânețe. Să mai facă și ăștia tinerii!

Dar de la ce dracu’ m-am luat? Numai gândul dacă să mergi sau nu la ultima reprezentație Pisici cu Horia Butnaru și ce pățești! Oricum Pisici a fost cel mai jucat spectacol de la Suceava, se mai joacă el. Nu l-ai văzut cu Horia, poate îl vezi cu altul. Cine știe, poate va fi chiar mai bine. N-au intrat zilele în sac. Uite, filmul ăsta nou a lui Mungiu l-aș fi văzut, că n-o fi luat el degeaba Palme d’Or. Pe culturale le știu francezii, că fără ei nu aflam noi nici de Brâncuși, nici de Ionesco, nici de Cioran, nici de Celan, nici de Clara Haskil, nici de Elvira Popescu sau Vișniec sau Badea (Alexandra, nu Cârțan), sau Mungiu sau Porumboiu. Fiul. Tatăl e celebru, a arbitrat derbiuri Steaua – Dinamo, dar și fiul a reușit cu noul val de cinema românesc. Dar cică nu e lansat încă în cinematografe. Filmul lui Mungiu, nu Corneliu Porumboiu. Că dacă era, mergeam week-end-ul ăsta. Așa, la toamnă, om vedea, că parcă văd că mă iau cu treaba și nu apuc. Știu că week-end-ul ăsta e și Pisici și că pot merge la Pisici în loc, că tot la Mall e, dar eu aveam chef de film, nu de teatru. Hai că vedem.

Ați votat la UNITER? Așa ne mai ținem și noi la curent cu artiștii noștri. Ei, cum să votezi pe unul dacă nu l-ai văzut și pe celălalt? Uite așa, pe telefon! Că doar cine îi vede pe toți? Știi câte spectacole sunt acolo? Când să le vezi pe toate? Votezi de cine îți place, că mai știm și noi un Radu Afrim, o Catinca Drăgănescu sau o Leta Popescu, o Blanka Moldovan sau un Csongor Zsolt Nagy. Cum să votezi dacă nu ai văzut spectacolul? Păi ce, ar trebui să dea test la votare? Au pus vot, au cerut să votăm, am votat! Dacă ceva nu e corect, eu ce vină am?

230-ul l-am dat, nu am uitat. Măcar atât să ajut cultura, cu 3,5% din impozitul pe anul trecut. Scuză-mă, mă sună dintr-un șantier și e important. M-am decis, merg și la Pisici, să îmi pară că viața mea e mai importantă decât un pervaz și o plasă de insecte. Mă valorizez și eu cum pot. Deși știu adevărul.

Dinel Dumitru Teodorescu