Prietenii

Teatrul Municipal „Matei Vişniec” Suceava a împlinit 9 ani. Totul a început cu un vis, doar că de la vis la realitate e muncă multă. Cu încăpăţânare, determinare şi perseverenţă, picătură cu picătură, discurs cu discurs, teatrului „de gura lui Vişniec” i s-au făcut actele. Şi e motiv de mândrie. Mândrie locală, bucovineană şi uneori naţională. Că-i al nostru (şi teatrul, şi Matei Vişniec), că face frumos (şi acasă, şi pe unde se duce), că… (simţiţi-vă liberi să completaţi cu motivele voastre de mândrie).

S-a sărbătorit acasă cu un eveniment dedicat şi în deplasare (cu spectacolul Pisici 2 jucat în festivalul de teatru de la Brăila). Evenimentul care a marcat această celebrare şi-a găsit o temă în ideea de prietenie. Declarată – prin discursul lui Matei Vişniec despre prietenie – prietenii care i-au marcat traseul personal şi profesional şi prietenii (mai mult sau mai puţin cunoscute pentru publicul tânăr) care au marcat istoria artei. Mai subtilă – prin spectacolul „Deschide-ţi fereastra!” – o adaptare a Biancăi Niţu după textul „Vrem să vă dăruim o fereastră” de Matei Vişniec, regia Aurel Palade, coordonator spectacol Școala de teatru „DreamBoutique”. Îmi voi explica afirmaţia după o scurtă paranteză în care (îmi) voi defini termenul de prietenie. Ca multe alte cuvinte pe care le folosim intensiv şi cuvântul prietenie tinde să ia forme diverse şi conţinuturi variate, în funcţie de vârsta şi etapa vieţii, de experienţe şi aşteptări. Altfel resimţi prietenia în primii ani de viaţă şi altfel la mijlocul sau spre sfârşitul ei. Se schimbă, se transformă aşa cum ne schimbăm şi noi cei care o formăm. Pragmatic şi mai puţin romantic, întotdeauna este vorba despre un schimb, despre a dărui şi a primi ceva de care cei implicaţi în această relaţie au nevoie – timp, afecţiune, căldură, apropiere, siguranţă, sprijin. Pentru ca prietenia să existe e întotdeauna nevoie de respect şi reciprocitate, generozitate, sinceritate şi încredere. Nu e nimic nou, nimic revelatoriu. Cum arată prietenia între o instituţie/organizaţie/structură şi cei cărora li se adresează prin însăşi existenţa şi activităţile pe care le propune? La fel. Nu ieşim la cafele cu instituţia pentru a ne arăta prietenia, dar suntem prezenţi la întâlnirile pe care le propune. Nu o vom felicita şi nu-i vom spune că a făcut un lucru excepţional dacă n-a fost aşa, doar în numele prieteniei, aşa cum nu ţi-ai lăsa cea mai bun/ă prieten/ă să se ducă îmbrăcat/ă în hainele cu care merge la sală (sala de sport) la un interviu de angajare la o ambasadă (exagerare poetică). Prietenia e grija pentru celălalt.

Şi mă întorc la spectacolul coordonat de Şcoala de teatru „DreamBoutique”. Un spectacol cu copii despre copii, dar mai mult decât atât. Adaptarea făcută de Bianca Niţu lărgeşte orizontul de interes atât pentru tinerii implicaţi în procesul creativ cât şi pentru spectatori.

Publicul, în general, nu e omogen şi nu-i poate fi cu uşurinţă aplicată o etichetă, o încadrare într-un grup, cu atât mai mult publicul tânăr care are o diversitate uluitoare (fără a vorbi doar despre categoriile de vârstă). Aici intervine ingeniozitatea cu care Bianca Niţu trezeşte curiozitatea şi interesul prin replici dinamice, pline de umor şi de miez. Textul deschide universul bibliotecii spre universul teatrului, al procesului de creaţie, cu toate relaţiile pe care acesta le implică. Are o latură educativă fără a fi didactic, fără a obosi cu lecţii. Urmăreşte parcursul firesc al devenirii textului în spectacol, dă indicii despre teorii, clişee, aşteptări şi confuzii care să nască întrebări despre ce este teatrul şi de ce avem nevoie de el, la toate nivelurile de percepţie. Şi o face cu respect faţă de actori şi spectatori deopotrivă. O doză sănătoasă de autoironie prin care numele coordonatoarelor (Roxana, Irina, Bianca, Clara) se regăsesc printre personaje cu replici pline de umor plasează copiii actori pe picior de egalitate cu cele care îi iniţiază în descoperirea artei teatrale. Şi de aici o relaţie de încredere, de siguranţă, de înţelegere şi de cooperare. Toate se văd în spectacol. Grija pentru celălalt, atenţia, munca în echipă, respectul şi reciprocitatea, aprecierea şi validarea. Şi nu sunt competenţe necesare doar în teatru, ci mai ales în viaţă. E normal. Aşa cum ar trebui să fie. Nimic ieşit din comun. Dar e (încă) important să semnalăm normalitatea aia bună, aia care dă sens. Şi să recunoaştem plusvaloarea atunci când ea există. S-a făcut un spectacol bun cu copii, dar e foarte important ce înseamnă acest spectacol dincolo de a fi un produs cultural, artistic. E la fel de important, dacă nu, aş îndrăzni să spun, chiar mai important cum s-a făcut, şi de ce s-a făcut.

Spectacolul „Deschide-ţi fereastra!” este doar unul dintre spectacolele realizate în urma atelierelor pe care Școala de teatru „DreamBoutique” le desfăşoară în Suceava de la începutul anului 2023. Ateliere în care aceşti tineri îşi dezvoltă aptitudini, în care învaţă să se descopere, şi prin ei pe ceilalţi, învaţă să-şi gestioneze emoţiile şi să fie atenţi la emoţiile celorlalţi, unde sunt văzuţi, ascultaţi şi apreciaţi, îndrumaţi şi respectaţi – nu doar ca o practică ce ţine de etică ci mai ales cu interesul real de a-i descoperi ca personalităţi individuale cu interese şi preocupări diferite. Ca orice proces educaţional şi cultural e esenţial ca ei-tinerii să fie centrul acestui univers şi în acelaşi timp motorul, să primească conform nevoilor şi potenţialului şi să dea din creativitatea şi autenticitatea lor. Succesul lui stă în onestitate şi deschidere, interes real şi deschidere.

Deschide-ţi fereastra! Dacă nu vă place o puteţi închide oricând.

Luana Popa

„Deschide-ţi fereastra!” – o adaptare a Biancăi Niţu după textul „Vrem să vă dăruim o fereastră” de Matei Vişniec, regia Aurel Palade, coordonator spectacol Școala de teatru „DreamBoutique”. Distribuție: Adela Boca, Adela Hetriuc, Alessia Butnărescu, Amalia Calinciuc, Amalia Lungu, Ana Chițac, Anastasia Zancu-Ciornei, Aura Arotăriței, Clara Romega, David Meicu, Eliza Boicu-Posastiuc, Ianis Rusu, Ilinca Camilar, Ingrid Grigoriciuc, Ioana Adomniței, Ioana Rotariu, Luca Crețu, Măriuca Ursu, Olivia Camilar, Sofia Iavorschi, Sofia Liteanu, Sofia Ursu, Theodora Poenari, Victor Apetrei, Zenaida Munteanu.

Zâmbetul Georgiei / Smiling Georgia

Regia: Luka Beradze, Georgia, Germania, 2023, 62 min

Proiecţie Joi 03 Octombrie 2024, ora 19.00, Spaţiul Cilindru al Asociaţiei Un Concept Luna, Aleea Dumbrăvii, Nr.10, Suceava

„În cadrul campaniei sale electorale din 2012, președintele de atunci al Georgiei, Mikheil Saakashvili, a promis celor mai dezavantajați cetățeni că le va schimba dantura pe banii partidului în fruntea căruia se afla. Mulți locuitori din zonele rurale nu au vrut să rateze această oportunitate neașteptată. Dar finalul poveștii este pe atât de brutal pe cât este, în fond, de previzibil. Beradze merge într-un sat unde un număr însemnat de bătrâni a marșat la strategiile populiste ale fostului președinte pentru a constata violența inscripției ipocriziei politice în înseși trupurile locuitorilor. Dar în urma observației sale subtile și vibrând de tandrețe a cotidianului acestui spațiu, rămânem măcar cu impresia aparent paradoxală că această umilință le-a redat sătenilor demnitatea și încrederea în nimeni alții decât în ei înșiși și în propria lor comunitate.” (Liri Alienor Chapelan, One World Romania 2024)

Prezentarea aceasta este de o atât de pătrunzătoare acurateţe încât este greu să adaug ceva care să nu pară diletant prin comparaţie. Astfel că voi lăsa pe cei care vor avea plăcerea să vină joi 03 Octombrie la Spaţiul Cilindru al Asociaţiei Un Concept Luna (uşor de găsit pe Waze şi GoogleMaps), să descopere cum nu suntem singurul popor care se pune mereu şi mereu şi mereu în situaţia de a-şi descoperi demnitatea învăţând să gestioneze tragedia în loc să înveţe odată pentru totdeauna cum să o preîntâmpine. În an electoral suntem încântaţi că ni s-a solicitat o nouă proiecţie a acestui film documentar (deja proiectat în 12 Septembrie) şi mulţumim One World Romania că ne-a alocat drepturi pentru o proiecţie suplimentară. Vă aşteptăm cu nerăbdare să descoperim împreună amprenta cu adevărat specială a cinematografiei georgiene şi să vă punem pe gânduri, poate nu întâmplător, în an electoral, despre cum am putea contracara bancurile proaste. Pentru că unii cred în bancuri nu din prostie, ci pentru că altă speranţă nu au. Că e un banc cu dentişti sau unul de 35000 Eur, cum facem să evităm încă o dramă şi un pas înapoi?

Oricum, grav sunt doar eu, că mă iau prea în serios, ca mai toţi mediocrii. Filmul e o gură de aer proaspăt. Ca mai toată arta valoroasă.

Dinel Dumitru Teodorescu