OWR 18

Mi-am zis că treaba asta cu acronime şi cifre atrage mai tare atenţia, pentru că ne face să ne părem nouă înşine mai deştepţi şi mai cool. Scurt, eficient, codat, ce mai? Hipstereală! Dar nu vă păcălesc mult, pentru că nu intenţionez să vorbim despre algoritmi, inteligenţe artificiale sau modele de maşini, ci despre Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania. Documentar, perceput ca cea mai plictisitoare formă de cinema şi drepturile omului, cel mai plictisitor subiect. Ce e mai uman decât căscatul şi dreptul de a o face?

Deci despre asta e vorba, despre un festival al marginalilor. Al filmului documentar, gen pe nedrept marginal şi al subiectelor alea percepute ca prea serioase, sau prea triste, sau prea importante pentru a ne sacrifica una-două ore într-o după-amiază şi a ne face loc în mintea şi programul noastre aglomerate pentru a le percepe măcar. Dar lupta continuă. „Ceea ce a început în 2008 ca o mică replică a festivalului One World de la Praga, s-a transformat în ultimii șaptesprezece ani într-o platformă civică și cinefilă. În centrul ei se află filmul documentar, ca vehicul pentru dialog social și politic, ca fereastră spre lume, ca mediu ce provoacă la reflecție și formează comunități. Echipa s-a preocupat ca filmele să ajungă în comunitățile direct interesate de temele documentarelor, acolo unde realitatea de pe ecran e percepută ca o oglindă a oamenilor din sală. Începând din 2009, s-au organizat proiecții în penitenciare, la serviciul de ambulanță, în instituții care pregătesc magistrați sau în centrele pentru seniori. Din 2011, am început să organizăm mini-festivaluri prin țară, care au dat naștere altor proiecte itinerante de distribuție de film documentar în spații neconvenționale (KineDok) sau în biblioteci. Adică OWR Non Stop.”

Publicul Spaţiului Cilindru al Asociaţiei Un Concept Luna este familiar cu documentarele pe care OWR ni le pune la dispoziţie, în calitate de parteneri Kinedok. Cei care au vizionat măcar un documentar la noi şi-au clătinat, dacă nu spulberat deja, prejudecăţile vis-à-vis de formatul documentarului ca gen cinematografic. În sensul că documentarul nu mai este de mult jurnalism filmat sau reconstituire metaforizată, ci este, din punct de vedere tehnic şi estetic, la fel de creativ precum filmul de ficţiune, ducând însă în miezul său mesajul poveştii reale de la care pleacă sau pe care o tratează. Parte consistentă a programului cultural propus la Spaţiul Cilindru, proiecţiile de film documentar vor continua cu catalogul Kinedok propus de cele cinci ţări participante anul acesta, respectiv Cehia, Slovacia,Ungaria, Croaţia şi România, catalog pe care asociaţia noastră îl va pune integral la dispoziţia publicului sucevean.

„Anul acesta ne căutăm unii pe alții într-un zgomot din ce în ce mai asurzitor. În frică, instabilitate, polarizare, ură, în noi contra lor, în noi contra noastră, în dizolvarea realităților știute și conturarea altora noi.” „Privim filmele ca baza integrată în demersurile noastre, documentarul ca portavoce și creator de context pentru descoperire, conectare și, poate, schimbare.” (Andreea Lăcătuș – Directoare festival OWR18)

Subscriem activ acestor principii enunţate de festivalul OWR. Am descoperit, alături de publicul nostru din Suceava, prin catalogul Kinedok 10, din care urmează a fi proiectat, Joi 17.04.2025, ultimul titlu, că documentarul, ca gen, este un produs cultural complet. Este un produs cinematografic la fel de împlinit precum scurt-metrajul în esenţializarea de idee şi concept şi la fel de variat, creativ şi contemporan ca lung-metrajul de ficţiune. Este informaţie, tratând poveşti reale. Informaţie transmisă într-un dozaj întotdeauna unic între realism jurnalistic şi poezie vizuală. Probabil filmul documentar este antropolgie vizuală. Este educaţie, pentru că însăşi demersul unui documentar este de a arunca o privire pe străduţele laterale şi nişele societăţii cufundate în întunericul ochiului închis. Este poezie. Cei care au vizionat Georgia Smiles, de exemplu, încă percep frumuseţea şi forţa poeziei ce se poate crea cu o cameră statică, o pădurice, doi fumători şi un porc. Este de asemenea punte între culturi, facilitându-ne revelaţia că slovacii şi românii, de exemplu, sunt foarte similari, atât în preocupări, cât şi în probleme, dificultăţi şi modul de a le aborda, trata şi, eventual, rezolva sau eşua în rezolvarea lor. Adică că suntem oameni şi unii şi ceilalţi, şi nu doar ceilalţi.

Suceava este parte din reţeaua celor care înţeleg aceste lucruri, prin publicul care îşi face timp pentru a mai arunca un ochi pe film european contemporan, prin noi, care ne conectăm cu parteneri români şi internaţionali, pentru a ne ţine în sincron mental şi intelectual cu restul ţării şi Europei, prin copiii noştri, care, oriunde s-ar duce când ies din Suceava, trebuie să se simtă colegi curioşi cu cei de acolo şi nu evadaţi complexaţi. Numai creând comunităţi valoroase creăm premisele întoarcerii, fie aceasta în România, sau Suceava, sau Reşiţa, sau Cluj, sau Valea Jiului, sau Botoşani, sau Sibiu, sau Bistriţa, sau Arad, sau Oneşti, sau Timişoara, sau Galaţi, sau Braşov. Construim împreună aceste comunităţi. Verificând harta partenerilor locali Kinedok poate vă veţi simţi valorizaţi, descoperind cât de mulţi alţii ca noi sunt în această ţară şi în altele ca ea. Săptămâna trecută, la Festivalul OWR, cunoscând o parte dintre partenerii Kinedok locali şi internaţionali, am descoperit naivi ca noi, care cred în puterea vindecătoare a artei. Şi nu puţini. Poate că totuşi ţara asta şi ţările astea nu merită încă abandonate numai pentru că noi folosim pentru a ne exprima cuvinte, imagini şi gânduri şi nu vuvuzele. Mai sunt şi alţii ca noi.

Dinel Dumitru Teodorescu

OWR 18 continuă online. Festivalul online are loc în perioada 14 – 30 aprilie și prezintă o selecție redusă de filme din programul fizic. Fiecare film poate fi vizionat o singură dată într-un interval de 48 de ore de la accesare. Filmele sunt disponibile pentru vizionare doar de pe teritoriul României.

https://oneworld.ro/ro/festival/