Cui i-e frică de poezie?

Există o Zi Internațională a Poeziei. Nu e o noutate, nu e breaking news. Din 1999, Poezia e sărbătorită pe 21 martie. E urmată de Ziua Mondială a Teatrului (27 martie) care are o mai mare vechime, fiind sărbătorită din 1962, la inițiativa Institutului Internațional de Teatru (ITI).

Cum ne (mai) raportăm la poezie?

Mi-e greu să mă raportez la acest „noiˮ generic, care implică generalizare, care implică statististici deloc îmbucurătoare, care riscă să alunece repede într-un ton pedant și moralizator. Voi renunța la privirea observatorului, privirea din afară, neimplicată și așa-zis obiectivă și voi întoarce privirea spre interior, la relația mea cu poezia. Nu cu Poezia. O relație destul de alambicată și îngreunată de tot felul de experiențe. În general, mi-e frică de poezie. O frică care vine din școală, când poezia nu era ceva de descoperit, de simțit, ci ceva care te privește cu ochi dușmănoși și căreia tu, elev de școală, n-ai cum să-i descoperi tainele, așa că nu poți decât să te raportezi la citate trunchiate din marii critici. Care, ce să vezi, când au scris ce-au scris, nu s-au gândit că vor teroriza generații de copii cu interpretările lor. Era o vreme în care nu-i păsa nimănui dacă și ce ai înțeles tu din poezia pe care o studiai în școală. Trebuia doar să reciți citatele mai bine decât poezia, și toată lumea era fericită. Toată lumea, mai puțin tu. Nu știu cât și dacă s-a schimbat ceva. Dacă ai noroc, dai peste un profesor/profesoară care-ți deschide această lume, te lasă s-o explorezi, s-o înțelegi, s-o respingi, să ți-o apropii, și-ți dă și niște instrumente cu care să te poți ghida în această aventură. Sau ai parte de o întâlnire. Mediată sau nu. Ai șansa să (re)descoperi poezia. Aia vie. Care vibrează și care te face să simți. Relația cu poezia e una extrem de personală, intimă, uneori aproape secretă. Uneori întâlnirea cu poezia e un exercițiu individual, un moment de introspecție, o clipă suspendată în universul interior. Alteori întâlnirea cu poezia e o experiență împărtășită, o vibrație colectivă care smulge toate etichetele de pe poezie și o lasă liberă să-și găsească noi forme de interpretare și receptare.

Indiferent de relația pe care o aveți cu poezia, fie că ați lăsat-o în paginile manualelor de școală, fie că o mai savurați din când în când în solitudine, fie că o căutați asiduu în evenimente dedicate, vă propun să nu ratați două experiențe în care poezia capătă și dimensiuni performative, două experiențe revelatorii.

Prima, Joi, 19 martie, de la ora 19, la Spațiul Cilindru (Aleea Dumbrăvii nr.10, Suceava) avem poezie la rece. Parteneri: Un concept Luna, Artă Non-stop, White Cuib, Acasă la Hundorf, Muzeul de Artă Brașov, Asociația Hearth.

poezie la rece

de/cu: Răzvan Omotă

invitată: Delu Lucaci

poezie la rece este un performance sau o instalație performativă (în continuă schimbare) care își propune să aducă poezia contemporană în spații neconvenționale. Acest show e despre vulnerabilitate, despre puterea de a te deschide, despre curajul de a vorbi sincer, despre ce gândești, cum privești lumea, despre excese, relații trecute sau prezente, reale sau imaginare, politice sau sociale, dar și politico-sociale. toate condimentate cu un strop de auto-ironie (că, dacă n-am râde, ce sens ar mai avea?). În haosul prezentului, poezia a ajuns, cred, la cel mai înalt nivel de relevanță. poezia poate fi salvare — ,,îți spun, am testat’’. poți să o ții la rece, la cald, în suflet… depinde cum e la tine.

Răzvan Omotă (n. 1995, Rășinari, Sibiu) este actor, performer, autor de texte de teatru și poet. Este preocupat de subiecte și proiecte culturale relevante atât pentru societatea actuală, cât și pentru propria sa traiectorie personală și profesională.

A câștigat premiul pentru cel mai bun actor la Gala Hop – Gala Tânărului Actor, în 2023, organizată de UNITER. Este dublu vice-campion național la Campionatul de SlamPoetry, a câștigat Premiul Juriului la Concursul de Poezie din cadrul Festivalului Internațional de Teatru Transilvania 2025 și nominalizat la Premiile UNITER în 2026 cu textul heteroSălăjan pentru Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic. A colaborat și colaborează atât cu teatre de stat, cât și cu teatre independente din București și din țară. Scrie poezii, texte de teatru și performative pentru oricine este dispus să le citească și/sau asculte, pe care le prezintă în lecturi și poetry show-uri sau performance-uri, în întreaga țară. A debutat cu volumul the party is over la editura OMG Publishing, 2025.

Delu Lucaci a absolvit Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, în 2012. A colaborat cu Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, iar din 2016 este actriță la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava.

A doua, Cosmic pe texte Light of Ink, regia Cosmin Panaite, muzeograf operator Cezar Leşanu, cu Luminiţa Andruh, Gabriela Opria, Ioana Stempel.

Sâmbătă, 21 martie, de la ora 19, la sala Planetariu a Observatorului Astronomic USV, are loc reprezentația cu numărul 21 a spectacolului Cosmic.

Sunt două întâlniri esențiale care vă vor scutura de toate prejudecățile și vă vor redefini relația cu poezia și, bonus, și cu teatrul.

Luana Popa