O scurtă analiză pe fugă

Bacău Fest Monodrame s-a încheiat. Nu e prima oară când spun că îmi plac festivalurile, că mi se par importante pentru comunitate, dar și pentru breaslă. Nici măcar nu e despre eternul îmi place/nu-mi place, pentru că această abordare mi se pare irelevantă și superficială dincolo de preferința subiectivă a unui individ. Festivalul de la Bacău a fost prilejul unei priviri atente asupra monodramei din punct de vedere al temelor abordate, al esteticii spectacolului, al motivațiilor, al relației cu publicul etc. Am avut ca studiu de caz 20 de monodrame (17 în concurs și 3 invitate) foarte diferite.

Texte și teme

Texte contemporane. Cu o doză mai mică sau mai mare de autobiografie, rescrieri, adaptări, dramatizări. Varietate la nivel de texte, diversitate la nivel de tematici. În cazul textelor autoreferențiale există mai multe riscuri: pierderea din vedere a scopului artistic și cultural, a ceea ce e și ce nu e teatru și transformarea scenei în sală de terapie (măcar de-ar funcționa pentru ambele părți), desensibilizarea și suprasaturarea publicului cu povești de viață care nu au relevanță dincolo de protagoniștii lor, riscul de a nu avea un răspuns la întrebarea chinuitoare, dar esențială: de ce îmi spui această poveste? Și în cazul adaptărilor și rescrierilor poate apărea această întrebare, de obicei când sunt făcute prost.

Tehnologie

Este folosită ca instrument de storytelling sau de umplere a golului? Am avut satisfacția să văd și spectacole în care video proiecția a fost folosită ca partener de scenă în mod eficient, coerent și cu sens. Dar, din păcate, puține. De cele mai multe ori proiecțiile sunt acolo ca material de umplutură, iar mai nou folosirea inteligenței artificiale pentru a genera imagini are efecte de la comic neintenționat și dăunător demersului artistic, la aglomerarea și poluarea câmpului vizual, ceea ce anulează relația cu scena.

Scenografie

Există marea tentație de a crea scenografii complicate, de a face demonstrații de lucru cu obiecte, multe obiecte. Poate din încercarea de a exersa un set de abilități, de a împinge limitele actorului cu încă un pas, poate din încercarea de a scăpa de eticheta teatrului sărac sau de frica spațiului gol, de a oferi spectatorului ceva de care să-și anine privirea.

Cert e că, de cele mai multe ori, ce e prea mult dăunează și actorului și spectatorului. Atenția se fragmentează, mișcările devin previzibile, legătura se rupe, și povestea se evaporă ca un fum. Iar ceea ce se presupunea că aduce plusvaloare devine un obstacol de netrecut în receptarea spectacolului.

Relația cu publicul

Relația cu publicul se construiește în funcție de propunerea artistică. Am observat o aplecare spre o abordare ilustrativă, uneori pleonastică. Ceea ce trădează fie o neîncredere în capacitatea spectatorului de a-și imagina ceea ce-i povestești, fie o lipsă de inspirație în construcția spectacolului. E o relație extrem de fragilă, pentru că presupune un grad de intimitate, vulnerabilitate, deschidere și onestitate. Și de o parte și de cealaltă. Se creează un univers la care toată lumea contribuie și menținerea echilibrului între ce dai și ce primești e o luptă grea. Dacă interacțiunea cu publicul nu are o motivație reală devine invazivă și spectatorul devine reticent. Dacă apare neîncrederea, relația se rupe.

Este monodrama o soluție financiară de avarie pe timp de criză? Absolut. Mai puține resurse umane, materiale, financiare. Mai puține bătăi de cap și costuri cu logistica și deplasarea. Mai mult „pe propria răspundereˮ. Dar dacă reducerea costurilor e singura miză, atunci riscul de eșec e și mai mare.

Sunt foarte mulți factori de care depinde reușita unui spectacol în general, a unei mondrame în special, de la capacitățile actoricești la coerența structurii narative, de la logica mișcării în spațiu la echilibrul în folosirea elementelor de decor și a obiectelor în scenă, de la intenție la execuție.

Am văzut și spectacole foarte bune și vă las aici lista cu premianți pentru inspirație.

Trofeul BACĂU FEST MONODRAME 2026: Corina Moise, pentru spectacolul „Prima Facie”

Premiul Special al Juriului, pentru reinterpretarea într-un mod original și relevant a ideii de monodramă: Lucia Mărneanu, pentru spectacolul „Kill Your Darlings”

Câștigătorul Concursului de Dramaturgie – Monodramă „Valentin Nicolau”: Bogdan Drumea, pentru textul „Parte-n parte”

Premiul Actorilor: Corina Moise, pentru spectacolul „Prima Facie”

Premiul Elevilor: Victoria Raileanu, pentru spectacolul „Menada”

Luana Popa