Ferma de Artă
Aţi auzit de Ferma de Artă, ciudăţenia de la Liteni-Moara, Str Humorului, nr 279. Al doilea pod în construcţie când mergi din Suceava spre Berchişeşti. Pe dreapta. Aţi şi fost. Păi normal că aţi şi fost. Că are câţiva ani deja de când activează ca un spaţiu cultural alternativ activ. Activ este atributul pe care îl veţi reţine.
Pentru cei care abia urmează să facă cunoştinţă cu locul, mergeţi, că nu are sens să vă fac eu turul. Găsiţi sigur pe internet multe articole despre acest loc, texte care nu pot surprinde nimic din aerul locului, aşa că nu are sens să încerc şi eu. La al doilea pod în construcţie când ai plecat din Suceava spre Berchişeşti fă dreapta pe prima uliţă. Pe stânga câmp, pe dreapta o casă tradiţională. Acum e bine să stai şi să te gândeşti. Pentru că, dacă faci dreapta din nou şi intri în curte, ai aterizat în altceva. Arată cumva familiar, a case tradiţionale, dar de fapt sunt o bulă atemporală. Capcana e tocmai în acest familiar în care creierul crede, cel puţin la început. Până începe, element cu element, subtil, încet, dar sigur, să descifreze că ceva nu e în regulă. Că de fapt totul e altfel, deşi arată foarte normal. Că a nimerit în glitch-ul matrixului rural. Cel bun, din care riști să nu vrei să mai ieși în drum.
Nu ştiu cum să explic. Arată a sat, e în sat, dar nu e sat. Arată tradițional, e tradițional, dar e contemporan. Adică hai să încerc totuşi să mă explic: imaginaţi-vă, cei care aţi prins o bunică cu o casă tradiţională, cu draniţă pe ea, că mergeţi la veceul din curte. Şi, când deschideţi uşa, în loc de tron găsiţi un spaţiu expoziţional cu o expoziţie in el. Vă faceţi cruce, chiar dacă sentimentul este că mintea vă joacă feste şi în Matrix s-au suprapus nişte scenarii diferite în glitch-ul în care aţi intrat. Şi te uiţi uimit dreapta, să vezi, este şura acolo? Este. Păi poate nu sunt nebun. Dar pe peretele de lemn este fixat un cofraj de ouă din care curge conţinutul roz al ceea ce ar putea fi un ou spart supradimensionat ? Clipeşti des. Ai plecat la budă şi ai descoperit oul primordial. Spart. Te uiţi spre stânga. Acolo arată în sfârşit totul normal. Trebuie să fie anexa cu scule. Doar că sculele sunt de pictat, nu de trebăluit. Iar pe stâlpul gardului de lemn care separă casa de grădină e o piatră cu o formă specială. Pare că nu e acolo degeaba. Ştie ea ce energie generează sau anihilează.
Iar în spatele grădinii, jos lângă iaz, găseşti lângă căpiţa de fân un trepied. Nu de grătar, ci o instalaţie enormă, cu structură de lemn şi îmbrăcată în desene făcute pe hârtie artizanală, ca un compendium magic. Şi începe să ţi se obişnuiască mintea cu astfel de detalii, precum ţi se obişnuieşte cu extinctorul sau aerul condiţionat atârnate pe un perete de oraş. Din punctul ăsta te laşi dus de energiile locului. Creierul luptă, dar sentimentul imersiunii în normalitatea fermei de artă e tot mai dulce.
Aşa că mergi cu valul. Ce se poate întâmpla ? Cât de bizar poate fi ? Spaţiul M4 este în stânga livezii. Un fel de amfiteatru rustic, acoperit, pretabil atât ca spaţiu expoziţional, cât şi ca spaţiu de discuţii sau reprezentaţii. Să îi spunem fânarul Fermei de artă. Ei bine, în fânar, pe un ecran, găseşti o proiecţie a sarcofagului lui Tutankhamon cu o imagine a lui Uroboros, şarpele care îşi înghite coada. Cumva normal, nu? Ce prelungire mai naturală a dulcelui rural bucovinean? Ei bine da, nimic mai normal, pentru că de aia erai venit în seara de 23 August la Liteni. Pentru a plia spaţiul şi timpul şi a gusta o prezentare a lui Dan Popescu, de la Galeria H’art din Bucureşti. Prezentare a unor importanţi artişti de artă contemporană. Dumitru Gorzo, Gili Mocanu, Nicolae Comănescu, Ștefan Ungureanu, Florin Ciulache, Ioana Ursa, Ion Bârlădeanu, Marian Zidaru, Victoria Zidaru, Ecaterina Vrana, Adrian Preda, Giuliano Nardin, la Liteni. Artă abstractă, deseori urâtă, nimic decorativ, totul esenţializat, totul percutant, manifest, visceral. Luptă mentală, pe viaţă şi pe moarte, căutarea unor oameni a rostului pe lume. Urmărind studiile de caz şi prezentările lui Dan Popescu începeai cu adevărat să recunoşti, sau mai mult să simţi, zgomotul de fond de unde îşi trag sau şi-au tras seva aceşti artişti. Mediul care şi-a pus amprenta pe mentalul şi estetica fiecăruia şi evoluţia acestora. Un mic îndrumar de artă contemporană, prietenos, accesibil, făcut să atragă, nu să demonstreze publicului erudiţia prezentatorului. Practic ce te aştepţi de la o serată în grădină la Liteni.
Ei bine, cam asta ar fi o descriere stângace a contactului cu Ferma de Artă. Rural Noul Urban nu ar trebui să fie numele proiectului de rezidenţe artistice aflat acum în desfăşurare la Ferma de Artă, ci un fel de deviză de arborat pe poartă.
Poate că Ferma de Artă este lucrarea de artă plastică cea mai complexă a soţilor Zidaru. O miniatură a unui sat ideal imaginat de mintea mistică a celor doi artiști care impregnează locul, Victoria și Marian Zidaru, ajutaţi de Dan Sandu. Spaţiu rural infuzat cu artă vie contemporană.
Dinel Dumitru Teodorescu
Axa Buzău – Bruxelles
DUMITRU DINEL TEODORESCU
Ei bine, în apărarea României şi a Europei în general, deşi toată lumea e în vacanţă, nu numai la Ferma de Artă se întâmplă lucruri. Adică, în timp ce unii artişti se înghesuie în rezidenţe la Suceava, ai noştri exportă artă. Când spun ai noştri, spun de artiştii vizuali cu care ne mândrim în Insert cultural, respectiv de Luana Popa, care are şi calitatea de suceveancă, de George Roşu, care se crede clujean, dar, deşi nu o ştie încă, tot la Suceava va ajunge şi de Dan Perjovschi, la care încă lucrăm. Pentru că ne-am propus să colecţionăm cei mai proeminenţi artişti contemporani şi să creăm o mişcare la Suceava. Na că am spus-o !
Luana Popa a avut vineri 25 August vernisaj cu expoziţia Cuvinte rătăcite în cadrul BIAF (Buzău International Arts Festival). Clădirea în care s-a întâmplat acest fapt, Iazul Morilor, care deţine două Săli de expoziţie, este o bijuterie urbană. Suceava nu poate fi decât invidioasa pentru aşa un spaţiu expoziţional şi suflul urban pe care acesta îl poate aduce. Deci cuvintele salvate de Luana din cărţi cu destin ratat şi frumos reinfuzate cu scop în desenele sale se lăfăie acum pe pereţi proaspeţi de Buzău, inspirând publicul de pe acele meleaguri. Discuţiile de după vernisarea expoziţiei s-au prelungit îndelung şi sesiunea de autografe a Luanei a fost rivalizată poate doar de cea a lui Matei Vişniec, care, dacă e să credem organizatorii, a durat peste o oră şi jumătate. Gazdele de la BIAF, care au inaugurat pe 21 August ediţia de anul acesta a festivalului cu o discuţie şi lansare de carte a lui Matei Vişniec, au un mare entuziasm faţă de oraşul cultural Suceava, acest exportator de artă şi cultură. Să fie numai pentru că ne privesc de departe ? Hai să muncim să aibă dreptate în entuziasmul lor.
Între timp, sâmbătă 26 August, George Roşu şi Dan Perjovschi lucrau pe o miză mai mare. Nu în sensul că pânza pe care s-au desfăşurat costa mai mult decât maşina mea. Că asta cam aşa e. Ci în sensul că reprezentau arta contemporană românească în Belgia, în Waregem, unde au ales să se lase momiţi să contribuie la Pavilionul Piraţilor. Un pavilion de 144 mp în aer liber, denumit Pavilionul Piraţilor pentru că „navighează simbolic în oraş, îl pătrunde şi ocupă spaţiul public”. Am citat din caietul program. Pavilion pentru care Claessens Canvas, producător local de pânză (pentru pictură) de calitate premium, a donat câteva pânze de 200×320 cm pe care să se desfăşoare artiştii invitaţi, pânze ce au fost instalate între stâlpii pavilionului. Cum care artişti invitaţi : Dan Perjovschi şi George Roşu ! Au testat şi s-au declarat mulţumiţi de pânzele puse la dispoziţie, marca cu care lucra exclusiv Magritte, şi-au luat în folosinţă hala în care să lucreze şi s-au apucat de artă. Nimic ieşit din comun pentru ei, tot cu markerul, cuvântul şi mintea, cum îi ştiţi. Dan Perjovschi în alb şi negru, ca pe Ziarul orizontal de la Sibiu: „Reacţionez în alb şi negru la un peisaj politic şi social foarte nuanţat şi colorat. Cu cât este societatea mai sofisticată, cu atât devin mai simple şi mai brute desenele mele. Eu desenez, eu fericit.” Iar George Roşu, tot în roz, ca la noi la Insert Cultural: „Sunt o gramadă de steaguri roşii peste tot în jurul nostru, aşa că am decis să folosesc rozul ca o formă de neutralizare a răului. Ar trebui să fie cenuşiu, pentru că lucrurile nu sunt mereu în alb şi negru, dar cred că rozul arată mai bine. Culorile sunt atât de politizate acum. Rozul încă nu este.”
Deci, cumva, în August se munceşte fest în cultură. Aşa să ne ajute Dumnezeu. Că în Septembrie se întoarce guvernul din vacanţă şi o comaseaza cu agricultura. Să fi fost soţii Zidaru nişte vizionari cu Ferma de Artă ?
