Can you FILIT?
Românii nu mai citesc, tinerii fug de cărți, stau toată ziua cu telefonul în mână. În țara cu cel mai scăzut consum de carte din Uniunea Europeană există, totuși, FILIT. Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași care se întâmplă, de regulă, în luna octombrie a fiecărui an și care durează, cu tot cu ecouri, cam cât ține o producție de vin natural (până în aprilie-mai, când ești satisfăcut de consum, dar privești cu nerăbdare spre ediția următoare). Vin pentru că, anul acesta, omulețul FILIT a traversat Prutul cu Trenul Literaturii și i-a provocat pe participanții festivalului la discuții, întâlniri și numeroase evenimente care au însumat FILIT Chișinău. Pe celălalt mal, în Iași, în perioada 18-22 octombrie au avut loc zeci de evenimente: întâlniri literare cu vedete ale scenei literare mondiale, un maraton al poeziei și muzicii, ateliere și mese rotunde profesionale, concerte și lecturi.
FILIT este cel mai mare festival de literatură din Sud-Estul Europei, care a adunat nume importante ale literaturii contemporane de-a lungul celor 11 ediții și care se poate compara cu alte festivaluri notorii din lume. Anvergura festivalului este creată de cel puțin alte patru perspective. Niște mini-festivaluri pe care le conțin și prin care trăiesc această experiență participanții FILIT: organizatorii, voluntarii, invitații, filitiștii (persoanele participante la festival), iar atunci când ele se întrepătrund prin dialoguri și dezbateri, are loc cu adevărat procesul de creație a festivalului. Există experiențe și perspective care pot fi cunoscute de alți oameni doar prin actul oratoriei, ceea ce îi provoacă pe cei mai mulți dintre participanții la această sărbătoare literară să poarte conversații. Jurnaliști-scriitori, traducători-scriitori, jurnaliști-traducători, scriitori-public, critici literari-scriitori, scriitori-voluntari, organizatori-toată lumea etc. pot ajunge să-și influențeze, sau nu, opiniile într-un dialog de 5 minute, 15 minute, 2 ore. Și mai mult. Timpul se comprimă sub presiunea a 130 de evenimente. Sunt atât de multe de spus și mai ales de simțit despre FILIT, încât e foarte dificilă sarcina de a mă limita doar la anumite aspecte reprezentative ale festivalului. Cele 5 zile de festival și încă alte câteva petrecute în forfota pregătirilor nu au fost suficiente pentru a anticipa volumul de informații care era de asimilat. Sunt întâlniri pentru care nu ești niciodată pregătit. Abia atunci când realizezi asta totul capătă un sens.
Semnătura FILIT, punctul culminant, în care simți și din postura de participant că festivalul de la Iași nu mai aparține de câteva ediții bune doar organizatorilor, ci este definit și însușit de publicul iubitor de literatură, este reprezentat de Serile FILIT. Orice încercare a voluntarilor de a umple mai întâi stalul, regulă de aur, este zădărnicită uneori de perseverența și dorința spectatorilor de a ocupa locul favorit de unde pot absorbi informațiile puse pe tavă de cele mai importante nume ale literaturii. Și e bine că se întâmplă chiar și așa. O sală de teatru plină de oameni care își doresc să fie aproape, să înțeleagă de ce-urile unor autori și să-și sădească noi curiozități despre viață și literatură. E Oau! Se asigură un cadru de dialog și de expresie la care participă autorul invitat, moderatorul și traducătorul, pentru invitații străini. Publicul, deja obișnuit cu manifestarea, este martor activ la această întâlnire în care autorii se vulnerabilizează în fața lor și reacționează la orice informație care poartă un anumit înțeles pentru ei. Empatizează cu poveștile spuse de omul de pe scenă și aplaudă doar atunci când este cazul. Autorii din acest an care au fost în atenția publicului sunt: Guzel Iahina, Eric-Emmanuel Schmitt, Markus Zusak, Burhan Sönmez, Mircea Cărtărescu, niște somități pentru care literatura a reprezentat propria salvare, un instrument de compasiune și de dezvoltare a empatiei, rodul dragostei dintre scriitor și cititor. Am întâlnit o latură demitizată a tuturor scriitorilor, nu doar a celor prezenți la Serile FILIT, dezghețată, generoasă și bucuroasă să aibă un auditoriu cu care să-și împartă iubirea pentru scris, năzuințele în umanitate și să sublinieze rolul literaturii în contextele geopolitice actuale.
Puntea între un scriitor și un cititor începe să se construiască în momentul lecturii. Atunci simți dacă există respectul și încrederea îndeajuns de pronunțate din partea ambelor părți. Unii autori scriu pentru cititorii lor la începutul textului, dar mai apoi le cer acestora să aibă încredere în ei, în căutările lor și să se lase purtați de firul roșu al poveștii. O reformulare a unei fraze pe care a rostit-o autorul australian Markus Zusak, pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași.
Dar dacă nu am citit autorii din festival? Ce să caut eu acolo? Festivalurile, în general, implică o aprofundare prealabilă a operelor invitaților din program. Fie că sunt muzicieni, fotografi, actori sau scriitori. Adevărul e că nu este obligatoriu să citești cărțile tuturor autorilor prezenți, nu este nimic greșit în asta, poți simți o conexiune cu un autor chiar dacă nu i-ai citit textele și, poate, în urma întâlnirilor și discursului său, vei înțelege și mai în profunzime ce a vrut să spună autorul dacă decizi să-i citești opera. Asta face FILIT. Creează contexte de întâlnire între profesioniștii din industria editorială, scriitori, traducători, întâlniri esențiale pentru parcursul profesional al fiecăruia. În același timp, mediază și întâlniri cu cititori mai reticenți sau care au avut contactul cu literatura contemporană puțin mai târziu. FILIT se adresează unui public larg de persoane, nefiind un festival elitist, încearcă să invite toți iubitorii de literatură la un dialog.
Tot autorul Markus Zusak, pe scena Teatrului Național din Iași, nu a încercat să-și ascundă admirația pentru desfășurarea evenimentului Noaptea Albă a Poeziei. O adunare impresionantă într-adevăr ca număr și energii a scriitorilor autohtoni care își recită textele în fața filitiștilor, dar și a altor scriitori. Un cerc al poeților contemporani care te pune la curent cu cele mai noi debuturi în poezie și îți stârnește senzații greu de gestionat, dacă ești la prima ascultare. „S-a băut poezia” (albumul Alcool, după Ion Mureșan). Mai sunt oameni care au curaj să se exprime și o spun tare și răspicat.
Un festival precum FILIT ar trebui să experimenteze orice elev, student, și orice om, de fapt, cel puțin o dată în viață. Prezența scriitorilor în școli, întâlnirile cu elevii sunt experiențe formatoare și nu-i lasă pe autori să fie așezați pe un soclu imaginar, imposibil de atins. Sunt necesare discuțiile, dezbaterile cu scriitori și oameni care se preocupă de înțelegerea lumii pentru a ne explica mai apoi în scris că ceea ce trăim este o stare colectivă. Ai putea descoperi, de exemplu, că și alți oameni au suferit pierderi, au avut revelații și, în general, că oamenii nu sunt singuri. Sunt și alți oameni care simt exact ceea ce simți și tu, au trecut prin ce treci și tu acum și literatura există ca să-ți amintească necontenit acest lucru.
La final de o ediție FILIT, te cuprinde sentimentul că zilele și nopțile au trecut cam repede. Ai întâlnit persoane cu care abia aștepți să te reîntâlnești în festival și în oricare alte contexte, te întrebi ce vei face acum cu viața ta, mult mai lentă, unde scriitorii nu mai pun muzică pentru tine. Rămâi cu apetitul deschis către lectură, deschiderea către noi autori, poate chiar cu dezvoltarea unei noi pasiuni sau unei noi ocupații, povești la care o să mustăcești până la ediția viitoare, un carnețel și cărți pline cu autografe.
Diana Naherniac
