„Frica în sân”
Să dăm o viaţă mai lungă spectacolelor lectură!

Cititul. Lectura. O activitate individuală, personală. Conectarea cu cuvântul scris, cu un univers altfel decât al tău, un univers în care te poţi regăsi sau poţi să descoperi altceva. E nevoie de disponibilitate, deschidere, de voinţă, de atenţie, de timp. Sunt lucruri pe care pare că nu le mai avem sau de care fugim. Timpul pare sa fie scuza perfectă, mai exact lipsa lui. Deficitul de atenţie, gândurile care ne zboară haotic ca un stol de păsări cu tot zgomotul aferent e un alt motiv. Dar şi când se aliniază astrele şi găseşti timpul şi liniştea interioară, se produce magia. Dar mai intervine ceva. Obişnuiţa, exerciţiul lecturii. Modul în care îţi aleargă privirea pe pagină, printre vorbele personajelor, printre vocile lor. În goana după deznodământ rişti să scapi detalii, să scapi nuanţe. Şi oare vei reveni în poveste ca ea să se rotunjească şi să-ţi ofere cât mai mult din ceea ce are de oferit? Eu aşa sper.

Mediată de artişti, cu plusvaloarea pe care ei o pot imprima cuvintelor ce stau ordonate cuminţi pe pagină, spectacolul lectură devine o întâlnire esenţializată cu textul. Vocile îşi găsesc tonalitatea justă şi te ţin conectat la vibraţia lor. Cuvintele se transformă în imagini şi zgomotul parazitar al gândurilor răzleţe amuţeşte, lăsându-ţi inima să bată în acelaşi ritm cu al actorilor. Cu un ghidaj fin, spectacolul se desfăşoară în mintea ta.

Spectacolul lectură este şi un moment de graţie închinat textului. Textul este centrul gravitaţional al atenţiei actorului şi spectatorului şi el circulă între ei în forma sa cea mai simplă, curată, directă.

M-am întâlnit cu spectacole lectură de-a lungul anilor în diverse locuri, în diverse forme şi a fost de fiecare dată o experienţă revelatorie. Uneori vocile actorilor/actriţelor mă transportau atât de brusc într-o altă dimensiune încât am simţit nevoia să închid ochii pentru a nu mă lăsa distrasă de nimic din mediul real înconjurător. Alteori privirea îmi rămânea aţintită pe buzele care rosteau cuvintele într-un soi de incantaţie şi totul pierea în jur. Am trăit şi nevoia acută de a căuta textul, de a-l citi, de a mă întoarce acolo pentru a regăsi experienţa, pentru a descoperi dacă nu cumva mi-a scăpat ceva, oricât de mic. Am descoperit astfel dramaturgi/dramaturge contemporane cu voci foarte puternice, autentice de care m-am îndrăgostit iremediabil. Am trăit spectacole lectură în librării, printre rafturile cu cărţi, pe scene de teatru, în subsoluri sau alte spaţii care au devenit astfel purtătoare de o energie specifică. Cu textul în faţă şi atât, cu vreun element de costum sau o minimă scenografie, cu lumină naturală sau cu lighting design, spectacolul lectură demonstrează forţa intrinsecă a textului. Un text bun va cuceri audienţa prin ceea ce propune şi va da şansa realizării unor spectacole cu suport valid şi solid.

Sunt spectacole lectură care prin implicarea şi ingeniozitatea artiştilor devin spectacole de sine stătătoare, spectacole lectură care dau viaţă textului cu o intensitate care nu mai necesită o dezvoltare suplimentară. Un astfel de spectacol este „Frica în sân” de Laura Ivăncioiu, în regia lui Cosmin Panaite. Textul puternic, sensibil, cu un umor autentic şi pe alocuri dureros, în întâlnirea cu actriţele şi regizorul a dezvoltat o atmosferă care ţine publicul cu sufletul la gură, fără a deveni nici o clipă patetic. Un subiect greu – cancerul de sân, poveşti reale ficţionalizate/dramatizate de Laura Ivăncioiu, presărate cu momente inspirate din postări şi comentarii de pe grupurile de femei care au făcut mastectomii. Personajele îşi trăiesc drama, frica, revolta cu demnitate, interiorizat şi cu atât mai profund. Un spot de lumină le însoţeşte. Un spot care le subliniază singurătatea în faţa suferinţei, în faţa necunoscutului. O lumină care pare că nu le lasă să fugă din faţa realităţii necruţătoare, o lumină care le poate condamna sau care le mai poate da o şansă. O lumină pe care o interiorizează pentru a-şi trage din ea voinţa şi puterea de a lupta. Cu boala, cu frica şi cu lumea. Diana Lazăr, Cristina Florea, Delu Lucaci şi Clara Popadiuc au dat voce gândurilor celor mai ascunse, neputinţei, durerii, dezamăgirii, resemnării, revoltei acestor femei. Cu demnitatea simţirii şi înţelegerii, cu demnitatea şi respectul pentru toată povara emoţională pe care unele dintre femei sunt condamnate să o care. Singurătatea, stigmatul, neînţelegerea, imposibilitatea consolării, umorul cu care fac haz de necaz, umorul ca armă cu care te aperi, umorul pe care te sprijini ca într-un baston ca să mai faci un pas, umorul cu care te uiţi înapoi şi speri că ai scăpat. O lansare de carte, un microfon, o femeie, un discurs, o lacrimă, o revoltă, o denunţare. Ea este îndepărtată. O pajişte verde. O femeie vorbeşte cu doamna doctor. „Să mi le scoateți, doamna doctor, p-amândouă!” Un suflet de femeie, un zâmbet, o umbră, o siluetă. O speranţă. Traversează pajiştea. Un chip de femeie. Ochii. Urechea. Gura. O privire. Un zâmbet. O siluetă. Priveşte înăuntru citind din jurnal. O femeie-orgasm. O femeie puternică. Un glas. O voce de alin. O voce care hrăneşte. O femeie cu un copil la sân. O femeie în faţa uşilor deschise care anunţă lipsa. Iubirea care nu te lasă să te prăbuşeşti. Iubirea care te sileşte să lupţi. Aşa cum le-a silit şi pe altele înaintea ta. O femeie care cântă când lumea i se prăbuşeşte din nou. O Femeie.

Spectacolele lectură sunt evenimente singulare, de cele mai multe ori. Întâlniri unice cu publicul. Spectacolul lectură „Frica în sân” este mai mult spectacol decât lectură, iar întâlnirea cu textul este mai relevantă decât orice campanie de conştientizare. Lasă o urmă, o urmă importantă în interior. Spectacolul lectură „Frica în sân” ar trebui să rămână în repertoriul teatrului, pentru că este un produs artistic, pentru că are relevanţă socială şi poate avea un impact considerabil pentru comunitate. Ar fi o pierdere să rămână doar un eveniment izolat, aşa cum pierdere pentru comunitate (pentru cei ce l-au văzut şi nu l-au mai putut revedea şi pentru cei ce l-au ratat) este şi mai-mult-ca-spectacolul-lectură INSULTAȚI. BELARUS(IA) de Andrei Kureicik, traducerea Raluca Rădulescu, regia Cosmin Panaite.

Nu rataţi spectacolele lectură, sunt şi mai efemere decât spectacolele de teatru, şi uneori mai bune decât mari proiecte cu pretenţii.

Să dăm o viaţă mai lungă spectacolelor lectură!

Spectacol lectură „Frica în sân” de Laura Ivăncioiu, regia Cosmin Panaite, cu Cristina Florea, Diana Lazăr, Delu Lucaci și Clara Popadiuc, atmosferă sonoră Horia Andrei Butnaru, video design Mihai Nistor, lighting design Sebastian Raţiu. Teatrul Municipal „Matei Vişniec” Suceava.