2024
„Semne bune anul are…”

Ne-am întors. Suntem pregătiţi. Să vedem ce ne-aduce anul? Nu. Greşit. Anul nu ne aduce nimic. Anul nu ne va face surprize. Noi cu noi facem cum credem că e mai bine în funcţie de planurile pe care le avem, de scopurile pe care aceste planuri trebuie să le atingă. Aşa, ca la şcoală. Că vremea lui Moş Crăciun a trecut. Restul e în mâinile noastre. Şi bucurii şi dezamăgiri. Totul e cum ne raportăm la ele şi cum le gestionăm. Hai să fim în tot ce ne propunem în 2024 S.M.A.R.T. (specific, măsurabil, accesibil, realist, încadrat în timp), ca obiectivele din proiectele europene. Că poate aşa bifăm câte ceva de pe lista aia pe care o facem la fiecare început şi o aruncăm cât de repede, pentru că ne stresează cu ameninţarea neîmplinirii. De exemplu: Să particip la un eveniment/activitate culturală în luna ianuarie. E de unde. Nici nu trebuie să faceţi cercetare, că vă zic acuşi. Vă fac o listă frumoasă şi argumentată. Scăpaţi de o grijă şi bifaţi inteligent.

„Ordinea în care a plâns Ruxandra” – Începem cu Teatrul Studenţesc Fabulinus Suceava şi premiera absolută a textului „Ordinea în care a plâns Ruxandra” de Eliza Păuna, regia Cosmin Panaite. Da. Premiera a fost ieri seară, deci nu prea vă ajută, dar ştiu sigur că printre voi sunt oameni orientaţi care s-au molipsit de acelaşi interes pe care-l am eu pentru fabulini şi pasiunea lor, oameni care au ştiut şi au profitat deja. Dacă cumva nu aţi ieşit din amorţeală la timp cât să prindeţi spectacolul, vă dau o veste bună: mai aveţi o şansă pe 16 ianuarie, ora 19, la Auditorium Joseph Schmidt. Atunci nu veţi mai avea nici o scuză. Acum îmi dau seama că 2023 a început pentru Insert Cultural tot cu Fabulinus (nr. 22/10 ianuarie 2023 – îl găsiţi pe site). Nu e o coincidenţă. Cred că mă întorc la bucuriile sigure, la promisiuni îndeplinite, la căutările oneste şi pasionale pentru că sunt molipsitoare, pentru că mă entuziasmează, pentru că încarcă bateriile cu energia aia suplimentară de care ai nevoie atunci când te împiedici de deziluzii, de frustrări, de obstacole. Interesul meu şi dragul de Fabulinus (incluzând întreaga echipă din spate) vine şi de dincolo de produsul cultural finit – spectacolul. Vine din relevanţa şi profunzimea temelor şi textelor propuse, din dialogul viu pe care îl propune, din emoţia brută care pătrunde şi prin cea mai dură carapace a celui mai cinic şi circumspect spectator, din modul în care Cosmin Panaite, dozând inteligent şi discret amprenta regizorală fără să epateze cu trucuri şi artificii, alege să-i pună pe primul loc pe ei actorii, să le canalizeze energiile şi potenţialul fără a face rabat de la calitate (artistică, culturală). Şi din naturaleţea şi sinceritatea relaţiilor care se creează între scenă şi public. Cel puţin aşa se vede şi se simte din confortul fotoliului meu de spectator. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt, mergeţi şi verificaţi pe pielea voastră.

„Sonete de Shakespeare. File de poveste” – Miercuri, 10 ianuarie, de la ora 19, la sala Auditorium „Joseph Schmidt” sunteţi aşteptaţi la o întâlnire cu Shakespeare, un spectacol atelier. Liviu Dospinescu împreună cu Luiza Cupceac, Gabriel Scalschi, Andrei Marici, Andrada Costin și Andrei Tcaciuc propun un jam session interartistic care va îmbina poezia, teatrul, muzica și dansul. Sonetele vor fi interpretate teatral în limbile engleză și română și, odată împărtășite, vor fi urmate de „file de poveste”, pentru a pătrunde mai adânc în originile, influențele și semnificațiile posibile ale sonetelor, dezvăluind poveștile pe care acestea caută să le spună mai pe șleau sau mai în secret.

„InfrasonoR” – Vocea Antoniei Ilie o cunoaşteţi deja din pagina Insertului cultural dedicată poeziei, dacă nu şi din alte contexte. O voce puternică, autentică şi plină de profunzimi. Pe 11 ianuarie, începând cu ora 17, în spațiul expozițional al Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava (etaj 3), în cadrul primei seri de poezie din 2024 (seri organizate de Casa de Poezie Light of Ink), va avea loc lansarea volumului de poezii „InfrasonoR” de Antonia ILIE. Alături de ea vor fi prezenţi criticul literar Mircea A. Diaconu, cronicarul literar Vlad Sibechi, poeta Alexia Plăcintă şi prof. Gheorghe Cîrstian. Volumul poate fi achiziționat de pe site-ul Editurii Charmides. Puneţi pe listă şi evenimentul şi lectura volumului.

Teatrul Municipal „Matei Vişniec” Suceava – Pe lângă ultimile spectacole produse de teatrul din Suceava, revin în program spectacole din stagiunile precedente, spectacole valoroase care, fiecare în felul lui, ţi se lipesc de suflet: spectacolul concert „Pisici” (14 ianuarie) şi „Cântăreaţa Cheală” (25 ianuarie).

Ziua Culturii Naţionale se poate sărbători activ şi înainte şi după  15 ianuarie. Fiecare carte citită e o sărbătoare. Fiecare participare la un eveniment cultural e o sărbătoare. Iar dacă reuşim şi să facem diferenţa între produs cultural şi produs de divertisment, un pas uriaş pentru cultura naţională a fost făcut.

Implicarea activă în producerea, consumul şi promovarea culturii este o sărbătoare. Cu o floare nu se face primăvară şi cultura nu poate supravieţui doar sărbătorită o zi pe an. Să ne apropiem de ea, cultura naţională, cu paşi mici, cât de mici putem, ca să nu ne speriem nici noi, nici ea, să o înţelegem, să o ajutăm să crească, să o chestionăm, să ne chestionăm, să ştim ce vrem de la ea şi de la noi. Nu e un dat. E un proces continuu la care contribuim cu toţii. Sau aşa ar trebui. Altfel batem pasul pe loc sau, mai rău, în retargere. N-o să vă zic din nou de barometrul de consum cultural, ca să n-o întristez pe ea, acum, înainte de ziua ei. Nu tot ce zboară se mănâncă şi nu tot ce e îmbrăcat frumos în discursuri şi concepte zglobii e cultură. Să-i depuricăm aura zi de zi, să o îngrijim.

Să-i dăm zorzoanele aurite şi kitschoase jos. Să ne uităm la ea cu ochi critici şi iubitori. Să vorbim cu ea şi despre ea cu sinceritate, nu doar să ne batem pe spate că a fost bine şi să ne întoarcem de-a pururea la înainte mergătorii noştri, că ne împiedicăm şi nu mai avansăm. Să ne folosim de tot ce e bun în ea, nu ca să ne aşezăm şi să ne lăudăm în van, ci ca să construim mai departe. Să dăm pasivitatea şi merge şi-aşa-ul pe activitate, pe creaţie, pe atenţie, pe învăţare continuă (mai ales din greşeli), pe inovare, pe prezent, pe autentic. Să învăţăm să ne uităm în curtea vecinului care ştie ce face, nu cu invidie şi cu băţul prin gard, ci cu o minte deschisă, curioasă şi alertă. Să avem curajul să plecăm de la masa la care ne credem cei mai deştepţi şi să ne mutăm la aia de la care avem ce să învăţăm. Să nu mai căutăm doar validarea şi confirmarea, ci să ne căutăm cu adevărat. Să scoatem cultura dintre statuile imobile şi să o lăsăm să zboare, să-şi schimbe perspectiva. Are rădăcini, să nu-i mai tăiem aripile. Să n-o mai îngropăm în coroane de plastic, că dăunează şi ei şi mediului. Să învăţăm să ascultăm pentru a putea răspunde, să învăţăm arta dialogului. Să deschidem ochii şi să-i spunem împăratului că e gol, mai ales când afară e frig. Să alegem paleta de culori când vrem s-o îmbrăcăm şi s-o scoatem în lume, ca să nu ni se strepezească dinţii şi să închidem ochii la vederea ei. Să lăsăm conţinutul să vorbească şi nu medalioanele de pe afişe. Să ne acceptăm eşecurile şi să învăţăm din ele, să ne responsabilizăm şi să nu ne mai ascundem după diplome printate la tiraj mare. Să ne zbatem pentru dreptul ei de a fi vie. Să ne cerem dreptul la cultură. Cultura nu există independent de noi. Aşa o putem sărbători în fiecare zi. Apărând-o de ipocrizie, de laşitate, de extremism, de închiderea în beciurile trecutului. Deschizând drumuri noi, având siguranţa întoarcerii la cele bătătorite. La mulţi şi culţi ani!

Luana Popa 09.01.24