Suceava e peste tot
Luana Popa spunea că lauda de sine se numeşte PR, astfel că astăzi mă ocup de PR. Pentru Insert Cultural, pentru Asociaţia Un Concept Luna. Să ne lăudam că parazităm expoziţiile altora, să ne lăudăm că parazităm spaţiile altora, să ne lăudăm că parazităm tot. Poate că Suceava nu este încă cel mai important loc pentru cultura română, dar încet-încet să facem în aşa fel încât, dacă nu fac la noi, nici să nu poată face fără noi ! Braşov, Sibiu sau Iaşi, ceva Suceavă trebuie să fie acolo !
Pasul 1 Braşov
Săptămâna trecută Dan Perjovschi şi Lia Perjovschi au vernisat expoziţia lor comună, Urgenţe. Pe 13 Martie mai exact, la Muzeul de Artă din Braşov, pentru cei care vor toate coordonatele. O expoziţie în care se văd, se simt, se îmbină organic două minţi diferite, două abordări diferite, două personalităţi diferite şi două talente diferite, dar complementare.
În emisiunea Orașul Vorbește de la Radio România Cultural, în dialog cu Daria Ghiu, Lia Perjovschi spunea: „Câteodată facem proiecte împreună ca să putem vorbi, să ne întâlnim cumva, că suntem mult pe drumuri. Noi nu am făcut nicio lucrare împreună, dar ne simțim foarte bine gândind împreună expoziții. Ne completăm, zic eu, foarte bine. Eu folosesc imagini ca să îl ajut pe privitor să înțeleagă repede harta pe care încerc să o fac, Dan vine cu desenele lui. Câteodată merg cu Dan, câteodată Dan vine cu mine și câteodată suntem împreună.”(…) „Noi am venit cu întrebarea pe care ne-o tot punem: Ce e artistul și care e rolul lui astăzi? Încercăm să ne precizăm poziția. Noi facem o artă intenționată, încercăm să schimbăm ce putem în societatea în care trăim, în mediul în care trăim, în contextul local pe unde umblăm.”
În acest demers, precum o declara şi Dan Perjovschi la deschiderea expoziţiei, cei doi se poziţionează venind dinspre poli diferiţi. Lucrările concentrate ale Liei Perjovschi, denumite Kit de supravieţuire, sunt hărţi structurate ale cunoaşterii, în jurul unor subiecte-pol ale cunoaşterii, din prisma societăţii, artei, individului sau de-a lungul unor scări cronologice. Lia Perjovschi foloseşte arta ca pe un instrument al cunoaşterii, într-o abordare metodologică muzeală, arhivistică, bibliofilă, prin selectare, catalogare, organizare. Dan Perjovschi tratează subiecte la fel de variate, de importante şi actuale, dar pipăindu-le şi reliefându-le prin desenele sale într-o abordare ziaristică. El sintetizează, prin arta sa, subiectele într-un mod jurnalistic: desene, texte scurte, percutante, militante, precum titlurile de presă. Expoziţia Urgenţe de la Braşov, fidelă apetitelor celor doi artişti, este o îmbinare dintre o Enciclopedie şi un Cotidian, încleştarea şi simbioza între două feluri de cunoaştere a lumii, cea decantată în ani de studiu şi cunoaştere organizată şi cea viscerală, a impactului imediatului. Pentru că, nu-i aşa, arta este o oglindă a vieţii şi creierul nostru aşa navighează realitatea, între cunoştinţe acumulate de-a lungul unei vieţi şi agresivitatea lumii imediate. În această expoziţie Dan Perjovschi pare că developează crize şi urgenţe imediate, iar Lia ne sugerează o matrice a cunoaşterii umane care ne poate ajuta, dacă nu să rezolvăm imediat, măcar să putem digera şi ieşi din paralizie, pentru a începe vindecarea şi identifica soluţii pentru traumele contemporane, fie ele individuale sau societare.
Ce legatură are aceasta cu Suceava? Ei bine, are, pentru că, în mijlocul uneia dintre instalaţiile publicistice ale lui Dan Perjovschi avem un Insert Cultural, pe print. Să vedem dacă în fotografia din pagina 2 găsiţi sigla Crai Nou. Pentru cine o face, îi promitem Insert Cultural gratuit pentru tot anul 2024. Am putea spune că Insert Cultural parazitează o lucrare de artă contemporană a unuia dintre cei mai importanţi artişti vizuali români, dar nu ar fi întru totul corect. Insert Cultural a devenit, aşa cum intenţionam (şi, mai ales, este recunoscut ca), un organ viu al artei şi culturii contemporane. Aplauze. Mulţumim.
Pas 2 Sibiu
Ştiu că citiţi Insert Cultural cu religiozitate, astfel că nu trebuie să mă repet faţă de numărul trecut, în care descriam fenomenul RAFT, cea mai originală şi uimitoare franciză de spaţii de artă, inventată şi deţinută de magnatul imobiliar George Roşu. Ce nu am specificat atunci, când anunţam că se va deschide RAFT SB/DKH, era că deschiderea acestuia s-a făcut cu instalaţia Invazii a Luanei Popa şi a subsemnatului. Nu are sens să vă descriu revoluţia culturală care a lovit Sibiul când am descins noi, Miercuri 14 Martie, pentru acest eveniment al Centrului Cultural German din Sibiu, Centru care anul acesta împlineşte 20 de ani de activitate. Instituţiile de cultură şi traficul din Sibiu s-au blocat, în febra aşteptării. Oraşul a fost cuprins de atâta emoţie, că până la ora evenimentului practic nu a mai funcţionat. Vă imaginaţi mental Sibiul blocat, levitaţi către centru, nu intraţi pe strada Arhivelor, pentru că e pietonală zilele acestea, dar pentru levitare e ok, apoi intraţi pe Timotei Popovici, aterizaţi cu grijă la numărul 9, intraţi pe poarta de casă veche săsească pe care scrie Deutsches Kulturzentrum Hermannstadt, în curtea interioară, faceţi câţiva paşi până iesiţi de sub arcada erajului 1 şi aveţi uşa pe stânga. Nu mai levitaţi, pentru că vă loviţi! Intraţi din curtea interioară pe uşa Centrului din faţă, spre bibliotecă, nu pe cea laterală pentru cursuri de germană, deşi nu ar prinde rău nici alea. Mergeţi pe hol drept înainte, spre bibliotecă, până în capăt. Acolo, pe stânga aveţi biblioteca şi un banner mare galben care celebrează anul lor aniversar cu un Ţvanţig ce pluteşte pe galben. Brand marca George Roşu. Vă opriţi! Aveţi o uşă în faţă, îl aveţi pe Ţvanţig pe stânga şi aveţi o bibliotecă pe dreapta. Sunteţi unde trebuie! Biblioteca e Colţul de cultură. Coborâţi puţin privirea. Mai jos de mijloc. Iată-l! Yellow cube. E galben, e luminat şi în el este un cub de sticla cu nişte ciudăţenii în interior! Este lucrarea noastră cu care am parazitat un spaţiu de artă care a parazitat un raft dintr-o bibliotecă dintr-un centru cultural dintr-un oraş din România şi care, sperăm, va parazita şi minţile şi emoţiile câtorva dintre cei care îl vor observa. Deci bifăm şi Sibiul la palmaresul Sucevei. Plus că Centrul Cultural German din Sibiu vrea abonament la Insert Cultural. Numai zic.
Pas 3 Iaşi
Aici noi nu avem nici un merit, aşa cum nu au nici un merit sucevenii contemporani că Ion Irimescu sau Ion Mândrescu îi reprezinta la evenimente culturale de amploare, precum Luna Sculptorilor Români, ediţia a 4a. Nu vă inghesuiţi să vă faceţi selfie-uri cu lucrările lor în Iaşi, pentru că Luna Sculptorilor se cam termină astăzi şi pe aceşti artişti îi puteţi vedea şi acasă. Pe restul nu ştiu când veţi mai avea ocazia. Ar fi fost minunat, iar cei care au fost pot confirma, să vedeţi Baia Turcească din Iaşi renovată şi folosită ca spaţiu expoziţional, pentru a înţelege cât de important este spaţiul de expunere pentru opera de artă contemporană şi cât de importantă este opera pentru spaţiu. Şi, dincolo de asta, cum schimbă acest nou organism, spaţiu+artă, aerul urban. E greu de explicat şi nu mai avem loc astăzi, dar trebuie mers şi încercat.
Nu are sens un pomelnic post-factum al artiştilor angrenaţi, pentru că nu poţi regreta ce nu ai văzut sau trăit, dar nu pot să nu semnalizez măcar prezenţa lui Dragoş Pătraşcu în expoziţia de la Baia Turcească, artist faţă de arta căruia am o sensibilitate aparte. Iar dacă e să luam în calcul că Dragoş Pătraşcu se retrage pentru aer mental la Suceviţa, putem spune că, iată, Suceava populează, anexează, parazitează şi astfel este peste tot!
Dinel Dumitru Teodorescu
