“Felicitări”

“Ai reuşit! Acum faci parte din marea familie a organizatorilor de evenimente culturale. Această familie este totodată şi publicul acestor evenimente.” Acesta este textul de pe ultimul panou al expoziţiei “Un proiect pentru implementarea senzaţiei că mai trebuie ceva”, expoziţie deschisă în Iaşi, la galeria Borderline Art Space, de George Roşu, curatoriată de Georgia Ţidorescu, eveniment partener al FITPTI. Festivalul tocmai s-a încheiat, dar expoziţia este încă acolo pentru cei ce vor să se scalde în sarcasmul lui George.

Pentru că sunt român, îmi pornesc gândul de la sfârşit (ultimul panou). Noi, oricum, de obicei de la coadă şi începem, din instinctul naţional de a o lua pe scurtătură. Şi abia când nu inţelegem începem să o luăm înapoi, spre început. (Sau pentru a descoperi unde „s-a” greşit.)

Una peste alta, expoziţia lui George Roşu este un demers foarte haios şi foarte dur, cum face el, axat pe traseul de la gând la faptă în organizarea unui eveniment cultural. Un traseu care disecă în 10 paşi metodologia golirii de sens al proiectelor din zona culturală. Ce este trist după parcurgerea expoziţiei este că trebuie să recunoşti că aceasta este un discurs artistic cât se poate de neexagerat despre normalitatea contemporană în cultură şi nu, aşa cum ar părea la analiza individuală a oricărui panou scos din acest discurs ca element separat, jocuri cinice de cuvinte şi idei.

Un discurs despre precaritate în infrastructura culturală spus ca un banc bun, stil deja monopolizat de George Roşu, care ştie să scoată dinţii cu un pumn înfăşurat mereu în mănuşa roz. Ce este fascinant însă în expoziţia aceasta nu este calitatea impecabilă a panourilor şi obiectelor care o compun (forma sa plastică), nici măcar jocurile de cuvinte simple în formă şi desfăşurare, dar având complexitatea unui dans atent coregrafiat (forma sa spirituală), ci simplitatea cu care întregul discurs (pe care, după ce ai citit partea consistentă, crezi că l-ai îngurgitat în totalitate şi te feliciţi că l-ai priceput) poate fi subsumat (sau poate concluzionat) dintr-o singura intorsătura de cuvinte. Cuvinte etichetă cu care incepe pretele 3.

Partea dureroasă nu sunt chinurile financiaro-birocratice nesfârşite ce trebuie înfrânte pentru ca în domeniul cultural să se întâmple ceva, ci faptul că din această ciocnire între artist şi „instituţii” artistul este cel golit de sens şi relevanţă. Ceea ce face ca la finalul raportării (pentru cei ce ajung acolo) artistul sau antreprenorul cultural să fie un foarte bun funcţionar şi cel mai probabil doar un mediocru agent cultural. Birocraţia ca exponent al unei societăţi abrutizante va suge orice energie, spirit sau sens din artă şi la finalul demersului obiectul cultural primordial va fi întotdeauna dosarul şi nu opera de artă.

Şi când şi aceşti oameni vor fi fost aplatizaţi în irelevanţă de către malaxorul funcţionăresc, Cultura Română va fi o suma de opere, de nume sau de cifre?

Răspunsul îl găsiţi bineînţeles în Insert Cultural Nr 9, Pagina 3, Perete 3 al Bordeline Art Space Iasi, până în 06 Noiembrie 2022. Puteţi să o rataţi, doar aţi mai ratat atâtea. Dar …  

Dinel Dumitru Teodorescu