Ler rock de Bucovina

A trecut 1 Decembrie, deci toată suflarea este cu ochii aţintiţi la bilanţul anual, finalizarea proiectelor, plătirea datoriilor şi curăţirea sufletelor. Lol. De aceea startul la soundtrack-ul cu leri şi colinde dulci se dă încă din Noiembrie, însă de la 1 Decembrie se asmute fără exceptie pe societate. Pentru că, nu-i aşa, hăituit de problemele cotidiene, stresat că vine Crăciunul şi nu s-a hotărât încă care ar putea fi cel mai reuşit cadou pentru cei dragi sau, mai degrabă, cum ar putea fenta acel cadou (pentru că nu şi-l permite), românul simte o nevoie continuă de colăcuţi şi nuci. Când nu ai bani de tableta aia nouă pe care şi-o doreşte perechea ta şi nici de trotineta electrică pentru cel mai iubit dintre copii, îţi vine gândul bun numai amintindu-ţi de zăpada de la bunica şi regreţi lumea aia în care ţi se spune că erai fericit cu mere, colăcuţi şi nuci. (Spun ţi se spune, pentru că nici măcar cei de vârsta mea n-au prins-o. Eu de când am început să colind, de mic, o făceam pe bani şi visam la jucăriile pe care urma să le cumpăr cu ei.) Probabil de aceea se ascund oamenii în supermaketuri toată luna Decembrie, pentru că e locul ideal să laşi colindele să-ţi spele neuronii.

Bine, sunt şi de aceia cărora pare că revărsarea de colinde le incurcă mai rău neuronii. Hateri. Pe ăştia îi recunoşti uşor. Au privirea aia duşmănoasă, egoistă, aplecată numai asupra problemelor proprii. Încruntaţi, încordaţi, încearcă să se strecoare rapid şi să evadeze repede asaltului de bunăstare mentală tradiţională care se revarsă îmbelşugat din difuzoarele oricărui spaţiu public românesc în Decembrie. De obicei vorbind apăsat la telefon. Păi nu-i sacrilegiu să-ţi cânte de nămeţi, reni, zurgălăi şi in loc să te laşi pătruns de starea de serenitate tu să ameninţi apăsat în telefon că dacă nu îţi livreaza la timp nu ştiu ce te închide şi că la tine la firmă nu va avea nimeni cu ce face Crăciunu?! Nişte boţuri de energie negativă care îşi dau importanţă! Pe ăştia, în lumea binecuvântată a bunicilor, îi trimiteau să rânească la vacă la minus douăzeci de grade prin nămeţi, fără rachiu. Să vadă că Decembrie e o chestiune de atitudine corectă, Grinch-ii naibii!

Ei bine, pentru cei care lucrează în frig şi le îngheaţă ideile în cap, pentru cei care lucrează în comerţ şi simt că au început să le fileze neuronii pe ritm de leri, pentru cei care în naivitatea lor chiar mai speră să termine ce şi-au propus până de Crăciun, pentru cei care au renunţat deja (că doar ştiu că n-o să reuşească acum pe ultima sută de metri ce au amânat vreo două luni de zile), am doar trei cuvinte: Concert de Crăciun!

Sfânta instituţie a concertullui de Crăciun. Că de aia s-a inventat ea.

Pe 22 si 23 Decembrie, când a venit capătul şi chiar trebuie să cumperi cadoul ăla (şi bineînţeles că nu mai este în stoc), când cineva ţi-a zgâriat maşina, când castraveţii pentru salata boeuf sunt prea moi, când prăjiturie s-au ars, când familia te sună a patra oară să îţi amintească să vorbeşti la timp cu băiatul cu vinul, când casieriţa de la non-stop nu îţi dă ţigările cu sentimentele creştineşti la care te consideri îndreptăţit şi pisica ţi-a dărâmat din nou bradul, nu mai bine nu-ţi mai baţi capul? Dai mesaj că nu poţi vorbi, că eşti la concert de Crăciun în Bucovina.

Bine, el tehnic e în Art Rock Café. Dar e concert? E! E Bucovina? E! E înainte de Crăciun? E! Dai din cap, rearanjezi neuronii, scuturi colăcuţii şi dracii de pe ei şi cine ştie, poate te prinde Crăciunul un creştin mai bun decât în alţi ani.

Dinel Dumitru Teodorescu